Începutul dezbinării prin religie a românilor: Sinodul de la Alba Iulia din 1697 și “Unirea cu Roma”


La 27 martie 1697(1) avea loc Sinodul de la Alba Iulia, convocat de mitropolitul Teofil, sinod ce a adoptat Unirea cu Roma, act care a pus bazele Bisericii Române Unite cu Roma. Cu doar câteva zile înainte, pe 21 martie 1697 același Teofil semna Rezoluţia de Unire, unul dintre cele mai controversate documente din timpul tratativelor de unire a Mitropoliei Ardealului (n.r. ortodoxă) cu Biserica Catolică.

Teofil Seremi(2) a fost un episcop ortodox și mitropolit al Bălgradului (al Ardealului) între 1692 și 1697. Numele său de mirean era Toma Seremi și făcea parte din mica nobilime din Teiuș. El a pus bazele Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolice.

Pretextul acceptării Unirii cu Roma era acela al păstrării ritului şi a egalităţii în drepturi cu clerul catolic, însă această “unire” presupunea și niște compromisuri neacceptate de dogmele ortodoxe. Un alt pretext al lui Teofil de a îndemna clerul şi credincioşii spre uniatism, era acela de a scăpa de teroarea calvinilor, antrenați în acele vremuri într-un prozelitism agresiv împotriva “valahilor schismatici” (n.r. românii ortodocși).

Abonează-te și la canalul nostru de WhatsApp pentru a primi postările noastre și acolo.


libris.ro

În urma Sinodului de la Alba Iulia din 27 martie 1697, convocat de Teofil, era acceptată Unirea cu Roma pe baza celor patru puncte: recunoaşterea supremaţiei papale, a existenţei purgatoriului şi a purcederii Sfântului Duh şi de la Fiul, precum şi împărtăşirea cu azimă.

Primul episcop român unit a fost Atanasie Anghel, un personaj istoric controversat, criticat chiar încă de dinainte de unirea cu Roma pentru actvități incompatibile cu statutul de episcop. La 7 octombrie 1698, după ce convinge o parte a clerului ortodox transilvănean, Atanasie Anghel a convocat sinodul de unire de la Alba Iulia, dând publicității o Carte de mărturie (Manifest).

„Noi, Vlădica, Protopopii și Popii Băsericii Românești dăm știre tuturor că de bună voia noastră ne unim cu Băserica Romei și ne mărturisim mădulările cestei Băserici Sânte a Romei”

 Prin semnarea actului Unirii cu Biserica Romei, Biserica ortodoxă a românilor din Ardeal, trecută sub jurisdicția canonică a Sfântului Scaun, devine și își continuă existența sub numele de Biserica Română Unită cu Roma.


Deși autohtoni și majoritari în Transilvania, românii au fost excluși din viața politică a statului(3), mai întâi de către unguri, apoi de o stranie și adesea fragilă alianță cunoscută sub numele de Unio Trium Nationum (în română Uniunea celor trei neamuri), formată din unguri, sași și secui.

Dar nevoia de a-i scoate pe români doar din viața politică a statului nu era suficientă pentru invadatorii Transilvaniei. Frica față de raportul demografic dezavantajos dintre colonizatorii samavolnici ai Transilvaniei și populația băștinașă românească din această provincie, a produs de-a lungul secolelor crime, masacre și politici de denzaționalizare din ce în ce mai agresive.

Observând că românii nu se despart deloc ușor de limba, tradițiile și cultura lor, și se refugiază în mod organizat pe lângă bisericile și mănăstirile ortodoxe pentru a-și păstra reperele identitare, culturale și spirituale, dușmanii neamului românesc din Transilvania au realizat că o modalitate eficientă de dezbinare a românilor era constituită de deznaționalizarea românilor prin religie.

Prin politici brutale, de înșelăciune, de șantaj, de mituire, minoritățile asupritoare din Transilvania au recurs la atragerea unei părţi a clerului ortodox la biserica Romei, creând astfel un instrument artificial de dezbinare a neamului românesc, cu niște concecințe catastrofale până în ziua de astăzi.

Mulți apărători ai românismului și ai ortodoxismului din Ardeal și-au găsit adesea sfârșitul prin temnițe groaznice, murind în urma torturilor din închisori, sau în cadrul unor “spectacole publice” în care erau dați ca exemplu pentru toți aceia care ar mai fi cutezat să se opună politicilor de catolicizare samavolnică.

Încă de la mijlocul secolului XVII (sec. 17), călugării bazilieni și cei iezuiți își întețesc propaganda unionistă (n.r. unirea cu Roma) în comunitățile românilor ortodocși, în paralel cu încurajarea prozelitismului calvinilor ( biserica reformată maghiară) împotriva ortodocșilor, pentru ca aceștia să fie constrânși să accepte mai ușor oferta de “unire cu Roma”, oferind la schimb promisiunea protecției împotriva prigoanei pe criterii religioase și drepturi egale pentru clerul ortodox cu clerul catolic, dacă acceptă unirea cu Roma după regulile Conciliului de la Florența și exemplele precedente ale unirii de la Brest-Litovsk.

Lucrare a iezuitului Gabriel Hevenesi / Hevenesi Gábor

Deși de-a lungul secolelor Biserica românească din Ardeal a rămas fidelă ortodoxismului în ciuda prigoanei și a opresiunii, și a luptat de multe ori chiar și cu prețul vieții reprezentanților clerului ortodox pentru păstrarea identității și spiritualității românești în Transilvania, lucrurile încep să se schimbe în timpul mitropolitului Teofil, când iezuiţii Paul Ladislau Bárányi(4) (“iezuit local din rândul așa-numiților missionarii dacici”)(5) și Gabriel Hevenesi (n.r. în maghiară Hevenesi Gábor), pe fondul manifestărilor tot mai violente din partea calvinilor, găsesc momentul cel mai vulnerabil pentru a putea penetra statornicia de secole a clerului românesc transilvănean, accelerând propaganda unionistă (n.r. Unirea cu Roma) printre români, promițând protecție împotriva prigoanei calvinilor și “egalitate în drepturi cu clerul catolic”.

Johannes Filstich, rectorul gimnaziului lutheran săsesc din Brașov nota următoarele după actul de unire din 1697 semnat în urma negocierilor purtate de mitropolitul Teofil cu călugărul iezuit Ladislau Baranyi(6):

„În anul 1696 (!) Teofil, episcopul valahilor, părăsi cu o mare parte a neamului valah credința grecească și trecu la cea romano-catolică” (Arh. Naționale Brașov, mss.)

Ortodocşii şi greco-catolicii din România interbelică (pe județe, conform recensământului din 1930)

Bibliografie / Note:

(1) O ÎNCERCARE NEREUŞITĂ DE UNIRE RELIGIOASĂ ÎN BANATUL DE MUNTE (1699), Costin Feneşan

(2) REDISCUTAREA UNEI CONTROVERSE. REZOLUŢIA DE UNIRE A LUI TEOFIL (21 MARTIE 1697), Laura Stanciu

(3) Ieromonahul  Sofronie din Cioara – apãrãtor al credinţei strãmoşeşti, dacoromania-alba.ro

(4) MITROPOLITUL ŞI SINODUL BISERICII ROMÂNEŞTI DIN TRANSILVANIA ÎN CONTEXTUL EVENIMENTELOR PRIVIND UNIREA CU BISERICA ROMEI (1698-1701), N. CHIFĂR

(5) CULTURĂ ȘI SOCIETATE ÎN CONTEXTUL ȘCOLII ARDELENE, Ioan Chindriș

(6) INSTITUŢII CARE AU CONTRIBUIT LA REALIZAREA UNIRII. CONTRIBUŢIA VISTIERNICULUI ŞTEFAN APOR ŞI A IEZUITULUI LADISLAU PAUL BARANYI LA REALIZAREA UNIRII RELIGIOASE (1697-1701), MARTON JOZSEF

Abonează-te și la canalul nostru de WhatsApppentru a primi postările noastre și acolo.


Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram Glasul.info, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri

Showing 1-8 of 13 Books

Istoria ilustrata a Transilvaniei

By: Ioan Bolovan, Ioan-Aurel Pop

O istorie generală a unei țări, a unei provincii sau a unei regiuni are obligația să recompună prezentul oamenilor care au trăit în trecut în funcție de rolul jucat de fiecare entitate, grupare, etnie, confesiune componentă. Dar, ca toate celelalte istorii, nici aceasta nu poate răspunde tuturor problemelor spinoase ale trecutului și prezentului Transilvaniei. Totuși, încearcă să explice, din perspectiva întregii

Ardealul. Tinuturile de pe Olt. Tinuturile de pe Mures

By: Silvestru Moldovan

Silvestru Moldovan face parte din acele generatii de romani ardeleni care stiau totul: vorbeau, citeau si scriau in romana, maghiara si germana, ceea ce le-a creat libertatea de a se misca in orice regiune a Principatului, de a sta de vorba cu oricine in limba aceluia si de a cunoaste cel putin trei culturi. Asemenea intelectuali au rasarit din pamantul

Dictionarul numirilor de localitati cu poporatiune romana din Ungaria

By: Silvestru Moldovan

Aceasta carte face parte din colectia Infoteca a editurii Scripta si reprezinta o reeditare dupa un secol a unui instrument lexicografic de baza pentru cultura romaneasca. Practic, este o imensa arhiva ordonata, care ofera informatie de prim interes in compartimente definitorii ale Transilvaniei istorice: populatie, asezaminte de cult, denumirea localitatilor in expresie romaneasca, maghiara si germana.

Romania 1989 - de la revolta populara la lovitura de Stat

By: Corvin Lupu

Romania 1989 - de la revolta populara la lovitura de Stat - Corvin Lupu

Oranki amintiri din captivitate

By: Dimitrie Bejan

Oranki amintiri din captivitate, ParinteleDimitrie Bejan

Tratatul cu Ucraina. Istoria unei trădări naționale

By: Tiberiu Tudor

Tratatul cu Ucraina. Istoria unei tradari nationale - Tiberiu Tudor

Mihai Eminescu despre Unitatea Românilor

By: Gică Manole

Mihai Eminescu despre Unitatea Romanilor - Gica Manole

Scantei de peste veacuri

By: Dumitru Almas

Scantei de peste veacuri - Dumitru Almas
1 2


Drepturi de autor! Informaţiile publicate de glasul.info pot fi preluate de alte publicaţii online doar în limita a 500 de caractere şi cu citarea sursei cu link activ. Orice abatere de la această regulă constituie o încălcare a Legii 8/1996 privind dreptul de autor.

Site-ul Glasul.info nu răspunde pentru opiniile comentatorilor, responsabilitatea formulării din comentarii revine integral autorului comentariului. Ne rezervăm dreptul de a șterge comentariile cu tentă rasistă, xenofobă,care incită la ură, sau la violență.


Glasul.info

Portalul Românilor de Pretutindeni - pledoarie pentru panromânism Contact: redactie@glasul.info

Lasă un răspuns

Next Post

"Țara arde" și Iohannis se ține de spectacole pline de vanitate: decorează FDGR-ul și organizațiile germanice

vin mart. 27 , 2020
Deși ne aflăm într-o criză extraordinară, cu stare de urgență și probleme zilnice care ne arată o guvernare tot mai proastă și tot mai incompetentă, președintele României, Klaus Iohannis, are preocupări prezidențiale la care probabil nu i-ar fi dat nimănui vreodată prin cap că ar putea fi posibile într-o asemenea […]

Poate vă place și:

libris.ro