Alexandru Papiu-Ilarian a fost unul dintre reprezentanții de frunte ai pașoptiștilor români din Transilvania și în același timp unul dintre marii luptători pentru unitatea neamului românesc. A fost jurist, istoric, lingvist, ministru român din Transilvania, unul din principalii organizatori ai revoluției de la 1848, membru titular al Academiei Române din anul 1868.

În ediția din 18-19 septembrie 1861 a ziarului “Românul” (n.r. ”Românulŭ”, după ortografia vremii) ce apărea la Bucureșri, Alexandru Papiu-Ilarian, deși recunoștea necesitatea de a lupta împotriva opresiunii austriece din Ardeal, el refuza însă cu fermitate “Unirea Transilvaniei cu Ungaria”, așa cum le era fluturată în acele vremuri românilor ardeleni de către propaganda ungurească din Transilvania, culmea, chiar și în limba română.

Marea carte a Unirii. Inceputuri – Vasile Lupasc Sfintes

“Ungurii cer să fim cu ei, însă pe două popoare numai interese reciproce și comune pot să le unească; iară noi, Românii, până când ei pretind încorporarea Transilvaniei, suntem departe de a avea interese comune, căci ei vor să ne facă țară ungurească iar pe noi Unguri. Din contră, noi vrem ca Transilvania, și până la Tisa, să fie Transilvanie, și nu țară ungurească; noi vrem să fim români, nu unguri pe acest teritoriu, care este românesc, nu unguresc (…) Ungurii vor supunere, noi egalitate”, spunea Alexandru Papiu-Ilarian

Bibliografie / Note:

1. Fantasma Imperiului Ungar și Casa Europei, Raoul Șorban – București, 1990
2. Emigrări româneşti din Transilvania sec. XIII-XX, Ştefan Meteş