RSS

În România se tot reiau alegeril…

În România se tot re…

Minunata lume nouă

Viața din România de…

Din categoria liberalism sinistr…

După perla PSD-istul…

Sub pretextul pandemiei, Csaba B…

Csaba Borboly s-a ad…

Jurnal de pandemie: cum sunt des…

Jurnal de pandemie: …

25 Octombrie: Răspunde Române, P…

Răspunde Române, Pre…

Observații astronomice cu telesc…

Comunicat de presă -…

18 Octombrie 1944: Martiri uitaț…

Masacrul de la Chili…

«
»
TwitterFacebookPinterest

O stea2 stele3 stele4 stele5 stele (1 voturi, medie: 5,00 din 5)
Încarc...

Ernst Jünger și filozofia germană a tehnologiei

Print Friendly, PDF & Email

În secolul XX, o mare parte din gândirea germană s-a concentrat pe tehnologie. Literatura germană despre filozofia tehnologiei este bine cunoscută în America, Europa de Vest și Rusia, dar nu la fel de mult în România. Acesta este un scenariu trist, deoarece o mare parte din această scriere este valoroasă din trei motive. Este utilă pentru scopul construirii României într-o putere militară respectată, precum și pentru echilibrarea intereselor agricole cu reindustrializarea. În cele din urmă, este utilă pentru înțelegerea tehnologiei ca o armă puternică, care poate fi folosită fie pentru sau împotriva națiunii.

Ernst Jünger este un interesant punct focal pentru studenții filozofiei tehnologiei din secolul XX. Jünger (1895-1998) a trăit o viață lungă și fascinantă. Unul dintre cei mai distincți tineri ofițeri germani din Primul Război Mondial, el a fost probabil cel mai mare memorialist al întregului război. În anii 1920, el a scris mai multe romane interesante, bazate pe propriile jurnale de război, dintre care cel mai cunoscut este ‘In Storms of Steel’, mai bine cunoscut pentru cititorii englezi drept simplu Storm of Steel. Există două traduceri în limba engleză ale acestui clasic, bazate pe două ediții diferite scrise de către însuși Jünger. Ediția din 1920, tradusă de Basil Creighton, rămâne cea mai bună introducere în Jünger.

Relația lui Jünger cu ideologiile totalitare ale secolului XX este interesantă. Deși nu a avut niciodată o simpatie fată de comunism, în sensul  în care era prietenul său Ernst Niekisch, Jünger a considerat că rearanjarea bolșevică a puterii ține de un accentuat interes filosofic, din punct de vedere nietzschean. În 1986, în interviul The Details of Time, Jünger remarcă despre comuniști: „Ei se numesc marxiști sau improvizați ai lumii, dar sunt într-adevăr pur și simplu purtători de putere – pe care, întâmplător, îi prefer; o chestiune de educație!”

Și mai controversată a fost relația lui Jünger cu Hitler. Jünger a fost impresionat de „Beer Hall Putsch” de la Ludendorff-Hitler din anii 1920 și a sprijinit mișcarea național-socialistă până la sfârșitul acelui deceniu. Dar în anii 1930, când mișcarea lui Hitler a ajuns de fapt la putere, Jünger devenise mult mai critic în acest sens. În ciuda faptului că a fost un critic al regimului, și chiar gasit vinovat ca fiind inspirația intelectuală  pentru încercările de asasinat împotriva lui Hitler duse de către generalii săi, Jünger a fost protejat de un Hitler însuși sentimental. Dictatorul de origine austriacă, de asemenea un veteran din primul război mondial, le-a interzis acolitilor săi, ca să rănească o astfel de comoară națională ca Jünger.

În epoca interbelică, Jünger a scris numeroase articole și mai multe tratate filozofice, precum The Worker și On Pain. În timpul și după cel de-al doilea război mondial, el s-a orientat către scrierea  romanelor alegorice. Cele mai multe dintre acestea sunt de ficțiune științifică sau de fantazie distopică, care se ocupă de utilizarea necorespunzătoare a tehnologiei. Acestea includ The Glass Bees (1957) și Aladdin’s Problem (1983). Cele mai multe dintre romanele lui Jünger sunt remarcate pentru digresiunile lor filozofice, deși romanul său de mister din 1984, ‘A Dangerous Encounter’ prezintă o abilitate simplă de povestire.

Jünger a murit în 1998, la vârsta de 103. Viața sa lungă este surprinzătoare, având în vedere dragostea lui pentru tutun și alcool și experimentarea ocazională a drogurilor. La scurt timp după al doilea război mondial, el a încercat LSD („acid”) cu inventatorul său, Albert Hoffmann.

De-a lungul vieții, asociații lui Jünger au inclus alți autori germani care s-au ocupat de probleme legate de tehnologie, precum Oswald Spengler, Carl Schmitt și Martin Heidegger. De asemenea, s-a împrietenit cu Eliade și Cioran. Jünger ar putea fi un gânditor sălbatic și inconsistent, dar a avut un dar pentru ca această calitate să pară fermecătoare și atractivă, ceea ce de obicei nu se regăsește la intelectuali. Cu toate acestea, a rămas foarte mult un filozof al tehnologiei, de la memoriile sale de război din anii 1920 până la romanele sale din anii 1980.

În scopurile menționate la început – acela de a construi România într-o putere militară, acela de a echilibra agricultura României cu reindustrializarea românească și acela de a recunoaște tehnologia în general ca o armă puternică – Jünger este o excelentă introducere în filosofia germană a tehnologiei din secolul XX . Este inevitabil ca românii să citească literatură străină și acest lucru nu este neapărat un lucru rău. La urma urmei, Eminescu a găsit literatura și filozofia germană din secolul al XIX-lea destul de valoroase. Ceea ce contează este că această influență străină trebuie să fie o literatură bună. Ernst Jünger este cea mai valoroasă literatură pe care Germania de secol XX o are de oferit și o introducere esențială în filozofia tehnologiei.

articol scris de: Amory Stern

traducere: Márcio S. Forti


Site-ul Glasul.info nu raspunde pentru opiniile comentatorilor, responsabilitatea formularii din comentarii revine integral autorului comentariului. Ne rezervam dreptul de a sterge comentariile cu tenta rasista, xenofoba, care incita la ura, sau la violenta

libris.ro

Continutul articolelor exprima punctele de vedere ale autorului, iar Glasul.info nu isi asuma raspunderea pentru aceste idei exprimate de catre autor, exceptie facand doar notele sau materialele publicate exclusiv de catre redactia Glasul.info