Știam de lunga suferință a jurnalistului Marius Albin Marinescu, dar asta nu a împiedicat să fiu surprins când tocmai m-a sunat o prietenă și colegă jurnalistă din județul Satu Mare. Ce știi de Albin Marinescu? Mă întreabă ea. Știu că era cam bolnav, și din această cauză a cam și stat în mai multe rânduri un pic mai departe de activitatea uzuală pe care o desfășura pe portalul său, justițiarul.ro. A murit! Îmi zice ea. Știam că va veni cândva și momentul ăsta, dar de ce tocmai acum?
“S-A STINS DIN VIAȚA MARIUS ALBIN MARINESCU, PRIMUL JURNALIST INTERZIS DE REGIMUL IOHANNIS. Jurnalistul sibian Marius Albin Marinescu, coșmarul din presă al președintelui Klaus Iohannis, s-a stins din viață acum cîteva ore, la domiciliul său din Sibiu, după o lungă și grea suferință.”, scrie inpolitics.ro
Acum regret că nu am avut o colaborare mai intensă cu domnul Marius Albin Marinescu, singurul jurnalist sibian care și-a respectat profesia și a avut curajul să iasă la lumină cu toate mizeriile și matrapazlâcurile lui Iohannis. Dacă mă gândesc bine, în afară de a-i livra câteva ponturi și cel mult câteva replici, sau să schimbăm idei și materiale între noi, interacțiunea mea cu el a fost destul de limitată.
Dar justitiarul.ro a constituit un model de urmat pentru portalul meu glasul.info, și chiar a fost o perioadă în care mă inspiram din politica editorială a publicației la care domnul Marius Albin Marinescu era redactor-șef. Încă nu-mi vine să cred că a plecat dintre noi, așa cum anunță publicația Inpolitics.
În perioada stării de urgență, atunci când sclavii lui Iohannis au interzis publicația domnului Albin Marinescu, am fost printre primii care s-au solidarizat cu justitiarul.ro, închis abuziv de către ANCOM-ul lui Grindeanu, la ordin politic.
Dumnezeu să-l ierte și să-l odihnească în pace, pentru că a fost un bun român, un patriot, un naționalist care a luptat din răsputeri pentru Țara și pentru neamul său!
Brașovul, spațiu al unității românești: Lansare de carte la Iași, un omagiu adus spiritului național…
Într-o perioadă în care România are nevoie, mai mult ca oricând, de glasuri autentice care…
Pe 26 octombrie 1497, într-o toamnă în care frunzele roșii ale codrilor Moldovei păreau să…
Ieri am fost la București, la Buftea, acolo unde Călin Georgescu era așteptat pentru a…
În toamna întunecată a anului 1940, odată cu impunerea rușinosului Dictat de la Viena, Ardealul…
16 Octombrie 1897, Ziua în care “agitația” a însemnat iubire de neam La 16 octombrie…
Leave a Comment