Reacționarii: Revoluția înaintează. Ce putem face?
Dumnezeu are voia Sa și planul Său, iar voia noastră singură nu va schimba soarta lumii; că aceasta va avea un sfârșit și cum va fi acesta, știm. Noi însă, chiar dacă ar trebui să fim pregătiți pentru acest sfârșit în orice moment (și nu suntem), avem datoria de a ne opune răului, nu de a asista pasivi la instaurarea lui.
Ce putem face acum, când timpurile intră iar în vârtej?
Cei care credeți în Dumnezeu: rugați-vă zilnic și mergeți la Biserică măcar la Liturghia duminicală.
Cei care nu aveți exercițiul și răbdarea necesare întregii slujbe: mergeți și stați măcar cele 30 de minute dintre Heruvic și Tatăl Nostru; nu e mult, nu e greu (aflați la ce oră începe Liturghia la biserica unde puteți merge și încercați să ajungeți cel mai târziu cu 45 de minute mai târziu și apoi stați până după rostirea Rugăciunii Domnești).
Cei care nu reușiți să aveți starea sau timpul nici măcar pentru acest efort: treceți fie și 5 minute, sărutați și închinați-vă icoanelor de la intrare și apoi aprindeți câteva lumânări pentru familie, pentru țară și pacea lumii (cu o mică rugăciune personală).
Urmăriți Glasul.info și pe Google NewsCei care nu aveți exercițiul și răbdarea rugăciunii zilnice după rânduială ori a prezenței la biserică: folosiți momentul în care treceți prin preajma unei biserici pentru a vă închina și a rosti în gând: „Doamne Iisuse Hristoase, ajută-mă și ocrotește-ne, pe mine, familia mea, țara mea și lumea ta”; “Doamne Iisuse Hristoase, ai milă de noi, păcătoșii”. Nu ne referim la aparenta închinăciune formală pe care o vedeți prin tramvaie și pe care o criticam pe vremuri: chiar și această mică închinăciune, făcută sincer, e mărturisire a lui Dumnezeu Hristos și prilej pentru scurta rugăciune pe care mulți nu o mai fac așa cum ar fi fost bine.
Citiți Evangheliile; încercați măcar cu una, dacă nu obișnuiți să citiți des; încercați cu Evanghelia Sf. Ap. Luca și citiți unul-două capitole pe seară, la culcare: nu durează mai mult de 10 minute.
Nu vă lepădați de Dumnezeu și de Biserica Lui și de învățăturile lui Hristos; apărați-le de fiecare dată când e nevoie – nu cu agresivitate (ca să nu le compromiteți, să nu faceți mai mult rău decât bine), ci cu bunătate, dar ferm.
Căutați la nevoie sfatul unui duhovnic.
Fiți aproape de Biserică și susțineți-o vizibil; mărturisiți-i crezul și alăturați-vă cauzelor sale, arătându-vă, astfel, apartenența, ca să se știe că existăm și ca să ne dăm unii altora curaj văzându-ne implicați; sprijiniți-o și cu donații cât de mici pentru proiectele sale (fie că vorbim despre cele filantropice, fie că ne referim la cele de ridicare a unui nou lăcaș care poate aduce noi oameni spre ea).
Comunicați, explicați, argumentați sau măcar distribuiți ideile și învățăturile utile: și cele care sprijină credința, familia, binele și textele care pun în lumină lucrarea răului sau care îi demontează minciuna.
Răul posedă o întreagă rețea de propagandă menită să distorsioneze adevărul și să împroaște cu noroi pe Dumnezeu, Biserica, Binele, Familia; trebuie și noi să fim conștienți că Dumnezeu, Biserica, Binele, Familia trebuie mărturisite cât de des și susținute în spațiul public cât mai mult (dar și cu discernământ, pentru a nu pica în exagerări, stridență sau repetitivitate monomană).
Folosiți și voi mijloacele oferite de rețelele sociale pentru a răspândi cuvântul bun și adevărul. Nu suntem puțini. Și sunt destui care gândesc la fel, dar care, fie nu au realizat importanța, fie nu au avut curajul, fie nu au ajuns la formularea clară a explicațiilor și crezurilor de viață care dau sens unei lumi tot mai dezordonate.
Susțineți-i pe cei care sunt în arenă, în prima linie a luptei cu Revoluția și duhul rău al lumii acesteia. Susțineți-i moral, încurajați-i, arătați-le că nu sunt singuri acolo și că au pentru cine lupta; susțineți-i și material când se poate.
Căutați să găsiți oameni care gândesc asemenea vouă și să vă creați micuța comunitate cu cât mai mulți dintre aceștia: veți căpăta curaj și forțe noi din energia comuniunii, când veți vedea că nu sunteți singuri. Iar când veți fi măcar doi sau trei adunați în numele lui Hristos, veți ști că e acolo în mijlocul vostru. Construiți, atunci când puteți, nuclee de viață spirituală.
Faceți binele atunci când aveți ocazia: cu fapte, cu sume cât de mici, cu vorbe bune. Fie că e vorba de săraci, de copii sau mame bolnave, de bătrâni sau de oricine aflat în nevoie de ajutor.
Sprijiniți proiectele pro-viață, pro-familie, pro-tradiție. Cele care luptă pentru păstrarea libertății de conștiință, a libertății religioase, sau pentru libertatea de exprimare. Sprijiniți dreptul la educație acasă. Nu atât pentru a vă educa acasă copiii, cât pentru a avea posibilitatea unei educații alternative, dacă școala publică va începe smintirea celor mici.
Iubiți-vă țara și căutați, când aveți prilejul, și binele ei; nu e nevoie de lozinci emfatice sau inventarea păguboasă de mitologii false, dar nu face bine nici auto-deriziunea și auto-blamarea unde nu e cazul; nu trebuie șterse relele trecute și prezente, dar nici redus totul la acestea – trebuie acceptate, dar nu auto-distructiv. Căutați să vă îndepliniți onest datoriile publice (la serviciu și nu numai).
Întemeiați-vă familii.
Faceți copii cât mai devreme și, pe cât îngăduie Dumnezeu, mai mulți: trei copii se cresc mai ușor decât unul, se știe asta (dar se uită). Energia și curajul și încrederea de la 23-27 de ani permit ducerea nașterii și creșterii de copii mai ușor, inclusiv, acolo unde e nevoie, în paralel cu alte obligații. Cariera se poate construi și în paralel și cu ajutorul familiei; la 39 de ani constați că bine ar fi fost să ai copii mari și să îți tihnească și reușitele profesionale; timpul pierdut și șansele irosite după iluziile unei tinereți prelungite nu se mai întorc. Nu ne putem plânge de destrămarea societăților noastre dacă nu dăruim o generație viitoare; nu ne putem plânge de provocările cărora vor trebui să le facă față în noua lume copiii noștri dacă nu le dăruim sprijinul unor frați și al unei familii.
Puteți încerca să susțineți, chiar și cu puțin, copiii orfani; sau femeile care au renunțat să avorteze ori au fugit cu copiii din calea violenței domestice.
Creșteți-vă moral copiii; și orientați-i de la început, imediat după botez, spre Biserică. (…) – integral pe Reacționarii. Foto: pixabay.
Abonează-te și la canalul nostru de WhatsApppentru a primi postările noastre și acolo.
Romania 1989 - de la revolta populara la lovitura de Stat
By: Corvin Lupu
Oranki amintiri din captivitate
By: Dimitrie Bejan
Tratatul cu Ucraina. Istoria unei trădări naționale
By: Tiberiu Tudor
Mihai Eminescu despre Unitatea Românilor
By: Gică Manole
