Războiul după a cincea zi. O analiză de Cristian Negrea
Suntem onoraţi să publicăm de pe Facebook onsideratiile scriitorului Cristian Negrea după a cincea zi de război. Analizele dlui Cristian Negrea constituie, în opinia noastră, cea mai serioasă analiza pe marginea războiului din Ucraina. De aceea, vom publica zilele acestea întreaga serie dedicată, zilnic, comentarii de pe poziţii de specialitate a evenimentelor şi oferirii unor prognoze credibile. (Redacția Buciumul)
După cum scriam ieri (şi se pare că am avut drepate) citez „La sud ruşii au mai progresat, ocupând Melitopol şi ameninţând Mariupol, al treilea punct cheie, şi dinspre sud. Aici ruşii ar putea avea cel mai mare succes de până acum, dacă reuşesc să facă joncţiunea dintre trupele venite din Crimeea şi cele din Donbass, Mariupolul ar putea fi izolat şi înconjurat din toate părţile, şi atunci nu ar avea cum să mai reziste (eventual câteva zile, având în vedere rezistenta încăpăţânată de până acum).”
Sunt ştiri încă neconfirmate conform cărora Mariupol ar fi fost înconjurat sau chiar ar fi căzut. Nu ştim încă, dar faptul că a fost înconjurat este aproape sigur, poate nu este real, sper că nu, dar este foarte probabil. În acest caz, situaţia ucrainenilor la est devine problematica, risca ca trupele lor ce sunt fixate în est, în Donbass, să fie învăluite, singura soluţie este să fie evacuate spre vest, lăsând o bucată destul de mare din est ruşilor. Harkovul este ameninţat de această evoluţie a frontului, piloanele de rezistenţă din est sunt pierdute, iar Harkovul risca să fie încercuit în câteva zile. Mai poate rezista, în lupte de stradă, fiind al doilea oraş ca mărime al Ucrainei, Se poate încerca stabilirea unei linii defensive de la Harkov spre sud-vest, până la Nipru, undeva la nord de Zaporoje, sau chiar la Zaporoje dacă este recucerit printr-un contraatac rapid. Şi această linie poate fi doar temporară, putând fi învăluită de pătrunderea ruşilor de la nord de Harkov, dar suficientă pentru a evacua Harkovul până nu e prea târziu. Măsuri dureroase, dar necesare. Dar încă nu e prea târziu pentru a evita acest scenariu. Poate fi evitat în primul rând, dacă Mariuoplul rezista, chiar încercuit. Dacă rezista, şi cu cât rezista mai mult, ruşii nu vor avea suficiente resurse militare pentru a învălui forţele ucrainene din est, din fata Donbassului.
Şi mai există o chestiune esentia;la, nu ştiu în ce măsură ucrainenii au prevăzut-o sau nu. Toate forţele aflate în conflict sunt desfăşurate că pe un semicerc, în interiorul semicercului sunt ucrainenii, în exterior, ruşii, care preseasza în diferite puncte să străpungă semicercul. Ucrainenii manevrează pe linii interioare, ruşii pe linii exterioare. Avantajul celui de pe linii interioare este că are distanţe mai mici de acoperit pentru a sprijini punctele de rezistenţă, faţă de atacatorul care are distanţe mult mai lungi de acoperit, deci necesită o superioritate mare de forţe şi tehnica de luptă. Coarda pe care se sprijină semicercul este răul Nipru. Întrebarea de bază, de strategie militară elementară, este dacă şi unde şi-au plasat ucrainenii rezervele. În mod normal, trebuie să fie dispuse undeva către centrul ariei sub formă de jumătate de cerc, de unde pot interveni la nevoie în orice direcţie pentru un contraatac care să respingă inamicul în punctul în care dispozitivul defensiv cedează. Dacă ucrainenii au dispuse astfel de rezerve unde trebuie, printr-un contraatac rapid pot sparge încercuirea Mariupolului şi să dea o grea lovitură ruşilor. Repet, dacă există aceste rezerve şi dacă sunt poziţionate unde trebuie (în 1940 francezii pur şi simplu nu le-au avut!). Şi încă o condiţie, restul frontului, celelalte puncte, KIev, Harkov şi altele de mai mică importantă (impropriu spus, deoarece toate sunt importante, dar nu atât de cunoscute) ca şi Cernikov sau la nord de Zaporoje, plus Mikolaev, spre Odessa, să reziste.
Am mai spus că nu am încredere în negocierile dintre ruşi şi ucraineni, de fiecare dată ruşii s-au folosit de acest răstimp să îşi consolideze forţele şi să atace prin surprindere, că în 1992 Osetia, 1993, Abhazia, 1992 Transinistria şi multe altele. Ca dovadă, în timp ce la graniţa ucraineano-belarusa se discută, ruşii îşi regrupau forţele pentru atac şi au supus Kievul unor puternice bombardamente de artilerie. De nivelare, pentru a pregăti terenul unei ofensive devastatoare.
Urmăriți Glasul.info și pe Google NewsSă nu fiu rău înţeles, nu vreau să apar ca în povestea cu Petrică şi lupul, deorece de fiecare dată am zis că noaptea următoare va fi foarte dificilă, sau cea mai dificilă. De data asta, chiar aşa este. Mă bazez pe regrupări, pe bombardamentele de artilerie, plus au mai apărut doi factori. Primul este declaraţia lui Zelenski, care spune că noaptea următoare este decisivă, iar omul ştie ce spune, este acolo, în teren. A doua, declaraţiile unor oficiali americani, care acum două zile spuneau că doar 50% din forţele ruseşti sunt în interiorul Ucrainei, iar astăzi au revenit că două treimi din forţele ruseşti grupate sunt în teritoriul Ucrainei. Deci, ofensiva decisivă. Mai mult de două treimi nu au cum să fie decât în cazuri disperate, mai este nevoie de logistică, mai sunt unităţi necombatante, de mentenanţa, dar două treimi reprezintă concentrarea maximă de forţe ruseşti. Ofensiva decisivă.
Prin bombardarea nediscriminatorie a Kievului cu artileria, unde nu ai precizia necesară pentru a evita clădirile civile, Putin a arătat încă o dată, dacă mai era nevoie, că este un criminal de război fără scrupule, care ar face orice ca să evite căderea să. Aşa a făcut şi în 1999-2002 în Groznai, l-a tocat cu artileria, dar cui i-a păsat atunci, era un oraş rusesc, iar mărturiile erau prea puţine, mijloacele de comunicare aşijderea, să nu uităm că a fost acum 20 de ani. Puţin nu va ceda, chiar dacă va duce după el încă mii de morţi, chiar şi civili. Ciudată idee, de a reuni poporul ucrainean cu cel rus, distrugându-l pe cel ucrainean. Sigur şi-a pierdut raţiunea, cum crede că după atâtea victime, ucrainenii vor avea o părere pozitivă despre el.
Încă un ultim aspect. Văd că mulţi se întreabă de unde şi cum au ucrainenii o asemenea precizie în lovirea coloanelor blindate, cum reuşesc să doboare avioane şi elicoptere, de unde această siguranţă şi precizie. Este secretul lui Pollichinelle. De la NATO, toate informaţiile le vin de la NATO. Adică nu numai muniţia, armamentul de genul lansatoarelor Javelin sau dronele turceşti Bayraktar, plus armamentul, muniţia şi echipamentele ce vin, inclusiv din România. Dar în primul rând informaţiile. Cum? Culegerea de informaţii din spaţiul şi teritoriul NATO, nu numai prin sateliţi, ci şi în alte moduri. De exemplu, în nordul Botosaniului a fost instalat un sistem radar Gap Filler pentru a monitoriza activitatea în spaţiul aerian al Ucrainei. Avioanele militare zboară în permanenţă de-a lungul frontierelor NATO ale Ucrainei, inclusiv la noi, deasupra Maramureşului şi Bucovinei. dar nu sunt doar F-16 cu rol de protecţie a frontierei, ci şi avioane AWACS de supraveghere şi război electronic, cum ar fi E6-Prowler, de exemplu, care de la o altitudine de10-12000 de metri, culeg date, le transmit mai departe către centrele noastre, care le diseminează, le interpretează şi le foloseşte după cum consideră de cuviinţă. Iar parte din ele, esenţiale, ajung unde trebuie şi provoacă ceea ce vedem. Ucrainenii nu trag în orb, trag pe nişte coordonate precise care le parvin că din întâmplare de la nişte prieteni.
Să nu credeţi că e marele secret militar care vi-l dezvălui eu aici, ruşii ştiu asta, NATO ştie că ruşii ştiu, şi toţi se fac că nu se întâmplă nimic. Este reversul medaliei pentru Putin, în sensul că opt ani a susţinut că ruşii nu sunt în Donbass, că acolo sunt doar ucraineni care lupta împotriva regimului tiranic de la Kiev. Deşi ştia că nu e aşa, NATO ştia că nu e aşa, iar Putin ştia că NATO ştie că nu e aşa.
Cum am zis, reversul medaliei. (Preluare: Buciumul)
Abonează-te și la canalul nostru de WhatsApppentru a primi postările noastre și acolo.
Romania 1989 - de la revolta populara la lovitura de Stat
By: Corvin Lupu
Oranki amintiri din captivitate
By: Dimitrie Bejan
Tratatul cu Ucraina. Istoria unei trădări naționale
By: Tiberiu Tudor
Mihai Eminescu despre Unitatea Românilor
By: Gică Manole
