Am primit în urmă cu câteva ore un email de la un profesor asistent care a participat la examenul de titularizare de astăzi. Mărturisirea este realmente sfâșietoare și am hotârât să o facem publică sub anonimat, cu acordul domniei sale:
Domnilor și doamnelor,
Vă mărturisesc că după mai bine de 10 ani nu am mai participat la nici o asistență, din aceleași considerente, întocmai ca și astăzi. Am luptat inutil peste 20 de ani cu birocrația din educație și constat că aceasta s-a amplificat. Mă gândeam că relațiile dintre responsabilii de comisie și profesorii asistenți s-au schimbat în bine, ținând cont că la origine toți sunt profesori, înainte de funcțiile de care dispun la momentul acesta. Și ce să vezi? O atitudine arogantă și sfidătoare din partea majorității sub pretextul că așa sunt „noile norme” ale ministerului. N-aș fi povestit lucrul acesta dacă nu aș fi observat diferențele de tratament dintre „șefi” și cei de jos. Fără îndoială că cei de jos nu au competențele manageriale și nu se pot bucura de același tratament protocolar. Și totul din cauza mult doritei cafele. Nu vă scriu ca să critic atitudinea responsabililor de comisii, ci să confirm spusele: „peștele de la cap se împute…”.
Domnule ministru, dacă rezervele de bani se fac din câteva cafele atribuite tuturor celor implicați în aceste activități, sunteți mai mult decât ridicol. Apropo, arătați public cât cheltuie ministerul în decursul unui an școlar pentru toate diurnele și îmi cer scuze pentru scrisoarea aceasta. Chiar sărăcește ministerul să ofere o cafea profesorilor care duc cea mai grea și responsabilă muncă din organizarea examenelor de titularizare? Domnule, în tradiția noastră românească ține de „cei 7 ani de acasă”, necesitatea repectului față de colegii care n-au avut lipsa de cuviință să se lipescă de scaunul ministerului doar pentru că îl recomandă partidul. Dacă acum zece ani ani, înainte de începerea examenului, schimbam câteva vorbe la o cafea, acum nici bină ziua nu mai avem timp să ne spunem. Acestea sunt rezultatele mult așteptate de cei ce au învățat de la partid că prin „dezbină și conduce” își poți finaliza serviciul doar în funcții și că vor scăpa astfel de munca de jos.
Abonează-te și la canalul nostru de WhatsApppentru a primi postările noastre și acolo.
Urmăriți Glasul.info și pe Google News
Romania 1989 - de la revolta populara la lovitura de Stat
By: Corvin Lupu
Oranki amintiri din captivitate
By: Dimitrie Bejan
Tratatul cu Ucraina. Istoria unei trădări naționale
By: Tiberiu Tudor
Mihai Eminescu despre Unitatea Românilor
By: Gică Manole
