În urma actelor antiromânești de vandalizare a statuilor și monumentelor românești de la Oradea, Carei, Cluj-Napoca, Turda și de prin alte orașe ale României, românii solicită imperativ repunerea înapoi de urgență în drepturi a statuilor românești. Reprezentanții mai multor organizații și asociații cultural-patriotice românești au întreprins acțiuni de protest împotriva războiului identitar dus de anumite administrații trădătoare și vânzătoare de țară de prin marile orașe din Transilvania, și pomenim aici acțiunile antiromânești ale municipalităților din Oradea, Carei, Cluj-Napoca și Turda, care s-au evidențiat prin niște acte de vandalism și niște ilegalități strigătoare la cer.
Pe 30 August 2023, într-o zi în care în 1940 se dezlănțuiau o serie de masacre odioase după Dictatul de la Viena, românii au mers din nou într-o cetate unde primează antiromânismul în cadrul unei acțiuni de apărare a imaginii unui erou național: Mihai Viteazul.
Cruce lângă Regia de apă din Oradea unde e depozitată în condiții necorespunzătoare statuia lui Mihai Viteazul
“Făuritorul primei Uniri a Principalelor Române zace sub o prelată neagră la Regia de apă Oradea. În cadrul acțiunii noastre am montat o cruce care simbolizează un nou asasinat împotriva lui Mihai Viteazul. Asasinii de această dată sunt alți mercenari, niște antiromâni de cea mai joasă speță: Ilie Bolojan si Florin Birta, care ridică statui pentru alte țări în Oradea în timp ce personalitățile istorice și culturale românești sunt ostracizate, „descălecate” de pe soclurile lor și duse la periferii, prin ștranduri dezafectate, sau mai rău prin depozite insalubre, printre șobolani și gunoaie.”, au scris inițiatorii acțiunii
Plăcuțe cu numele lui Mihai Eminescu și Lucian Blaga montate la Cluj-Napoca
Reașezarea cuvântului “unguri” pe statuia lui Baba Novac din Cluj, de unde fusese îndepărtat de pe inscripția „Baba Novac, căpitan al lui Mihai Viteazul, ucis în chinuri groaznice de către unguri în data de 5 februarie 1601”
,,Ca raspuns la sistemul creat cu dinadinsul stramb, in care starea omului nu inseamna complexitate, ci complicatie, in care bunastarea materiala este scop in sine, noi raspundem cu sistemul bazat pe simplitate [...] El, cetateanul, trebuie sa fie propriul lui stapan, sa fie proprietar si producator si sa lucreze impreuna cu ceilalti intr-o retea indestructibila in care sa primeze cinstea,
O istorie generală a unei țări, a unei provincii sau a unei regiuni are obligația să recompună prezentul oamenilor care au trăit în trecut în funcție de rolul jucat de fiecare entitate, grupare, etnie, confesiune componentă.Dar, ca toate celelalte istorii, nici aceasta nu poate răspunde tuturor problemelor spinoase ale trecutului și prezentului Transilvaniei. Totuși, încearcă să explice, din perspectiva întregii
Silvestru Moldovan face parte din acele generatii de romani ardeleni care stiau totul: vorbeau, citeau si scriau in romana, maghiara si germana, ceea ce le-a creat libertatea de a se misca in orice regiune a Principatului, de a sta de vorba cu oricine in limba aceluia si de a cunoaste cel putin trei culturi. Asemenea intelectuali au rasarit din pamantul
Aceasta carte face parte din colectia Infoteca a editurii Scripta si reprezinta o reeditare dupa un secol a unui instrument lexicografic de baza pentru cultura romaneasca. Practic, este o imensa arhiva ordonata, care ofera informatie de prim interes in compartimente definitorii ale Transilvaniei istorice: populatie, asezaminte de cult, denumirea localitatilor in expresie romaneasca, maghiara si germana.
Drepturi de autor! Informaţiile publicate de glasul.info pot fi preluate de alte publicaţii online doar în limita a 500 de caractere şi cu citarea sursei cu link activ. Orice abatere de la această regulă constituie o încălcare a Legii 8/1996 privind dreptul de autor.
Site-ul Glasul.info nu răspunde pentru opiniile comentatorilor, responsabilitatea formulării din comentarii revine integral autorului comentariului. Ne rezervăm dreptul de a șterge comentariile cu tentă rasistă, xenofobă,care incită la ură, sau la violență.
Prin toamna anului 1955, la o regrupare a deţinuţilor făcută de administraţia închisorii, în celula unde stăteam a venit un bărbat tânăr, frumos, ai cărui ochi exprimau blândeţe deosebită şi o aleasă bunătate. De statură înaltă, tânărul domn s-a apropiat şi, întinzându-mi mâna, mi-a spus că este Mihai Lungeanu, din Iaşi […]