9 Septembrie 1940 – Zalău, Sălaj

O rană a istoriei românești care nu trebuie uitată

Ziua de 9 septembrie 1940 rămâne înscrisă cu litere de sânge în cronica martiriului românesc din Ardeal. La Zalău, inimi nevinovate au fost zdrobite de glonțul urii, iar familii românești, în pragul toamnei, au fost smulse din viață fără milă.

În acea zi, soldați maghiari neidentificați au pătruns în casele gospodarilor români Grigore Vicaș și Gheorghe Prunea, doi oameni simpli, dar drepți, a căror singură „vină” era aceea de a fi români pe pământ românesc. În fața ochilor lor, ordinea firească a vieții a fost frântă de barbarie. Grigore Vicaș a fost împușcat alături de fratele său și de soția acestuia, iar Gheorghe Prunea a fost ucis împreună cu soția sa, aflată în ultima lună de sarcină, o viață ce nici nu apucase să se nască a fost stinsă înainte de a respira aerul libertății.

Dar răul nu s-a oprit între zidurile acelor case. Pe stradă, în calea soldaților a căzut țăranul Nicolae Pop din Treznea, venit la oraș cu laptele muncii sale. Alături de el, alți români nevinovați au fost măcelăriți. În total, 27 de suflete au fost răpite din comunitatea zalăuană în acea zi fatidică.

Iată cum este redat evenimentul în presa românească a vremii:

“ZALĂU jud. Sălaj. 9 septembrie 1940: Soldaţi,maghiari, neidentificaţi, intră în casele românilor Grigore Vicaş şi Gheorghe Prunea. Sunt ucişi prin împuşcare, Grigore Vicaş şi fratele acestuia cu soţia, Gheorghe Prunea şi soţia acestuia însărcinată în ultima lună. După masacru banda criminală părăseşte locaţia crimei iar în stradă dau peste ţăranul Nicolae Pop din Treznea, venit la oraş cu lapte şi alţii. Numărul victimelor 27.”

Acest masacru nu a fost doar o crimă împotriva unor oameni, ci o lovitură împotriva întregului neam românesc. El se înscrie în șirul suferințelor prin care poporul nostru a fost încercat, dar niciodată frânt. Din lacrimile Zalăului și din jertfa celor 27 s-a născut o datorie sfântă: să nu uităm și să păstrăm vie flacăra memoriei.

Astăzi, privind înapoi, nu căutăm răzbunare. Căutăm dreptate în adevăr și putere în amintire. Martirii de la Zalău din 9 septembrie 1940 ne cheamă să fim demni, uniți și conștienți că pământul acesta nu s-a păstrat prin întâmplare, ci prin sânge, suferință și credință.

Să ne plecăm frunțile în fața memoriei lor și să rostim, din adâncul inimii românești:
Veșnică pomenire eroilor-martiri ai Zalăului!