Dan Negru o dezamagire pentru poporul roman. Pe 6 Iunie a.c. Dan Negru a acordat un interviu jurnalistului Dorin Galben din Basarabia. Dan Negru este un prezentator de mare success atat in Romania cat si in Basarabia (prezentatorul tv fiind un ‘usier de lux pentru celebritati’ ca sa-l citam pe domnul Negru insusi, din cadrul interviului).

A raspuns insa patetic la o simpla intrebare despre prospectul reunificarii Basarabiei cu Romania. Prin acest lucru parca s-a spalat pe maini de campaniile de genocid contra romanilor din partea rusilor in Basarabia/Bugeac/Bucovina de Nord.

Iata cum ar fi trebuit sa decurga NORMAL un interviu frumos pregatit de altfel de domnul Dorin Galben cu Dan Negru

Dorin Galben: Ce credeti despre unificarea (corect REunificarea) Basarabiei cu Romania?

Dan Negru: Domnule Galben in ce limba vorbim?

Dorin Galben: In limba romana

Dan Negru: Iata raspunsul la intrebarea dumneavoastra, mai ales cand Basarabia a ales DEMOCRATIC reunificarea cu Tara Mama in 1918. Cum a decurs INSA din pacate interviul…

Dorin Galben: Ce credeti despre unificarea (corect REunificarea) Basarabiei cu Romania?

Dan Negru: (uitandu-se ‘hatru’ imprejur ca si cum ar fii vrut ca sa o tuleasca) Eu…nu sunt specialist. las treaba asta specialistilor. Serios?

Cand sfartecarea Basarabiei, Bucovinei de Nord si a Bugeacului a fost facuta de doua guverne socialiste German (national-socialist) si respectiv Rus (comunist-socialist) prin diktatul Ribentroff-Molotov, AMBELE CONDAMNATE DE ROMANIA, DE COMUNITATEA EUROPEANA SI CHIAR DE RUSII COTROPITORI, ii mai trebuie cuiva ca sa fie ‘specialist’ ca sa spui ca trebuie repararea unei MARI NEDREPTATI si ca reunificarea aceluiasi neam este ceva de obtinut? Ce rusine domnule Negru, bravo domnule Galben pentru intrebarile incisive, de la REunificarea cu Romania, la stapanul Plahotniuc de la Chisinau –in prezent dat in urmarire internationala- al domnului Dan Negru.

Articolul Dan Negru o dezamăgire pentru poporul român apare prima dată în Glasul.info.

Scrisoare Deschisă VIP Magazin: Voronin Omul ‘Secolului’ – Drept la Replica, De Gabriel Gherasim

Bun gasit, in virtutea dreptului deontologc va solicit ca sa publicati Dreptul La Replica cu privire la denumirea de ‘om al secolului’ pe asasinul Vladimir Voronin (vedeti oamenii torturati, violati si ucisi in bataie) in perioada lui 7 Aprilie cel sangeros. 

https://stiri.md/article/politica/vip-magazin-despre-desemnarea-lui-vladimir-voronin-drept-omul-secolului

7 Aprilie – Fete violate si atat fete cat si baieti au fost rapiti de pe strada si au fost batuti cu bestialitate si pe strazi si in secțiile de politie de comunistii lui Voronin. Contribuabilii din Moldova au platit o gramada de bani dupa ce victimele au dat in judecata cu succes Moldova la Comunitatea Europeana : https://www.youtube.com/watch?v=Z32LcMCF1HE

Desemnand un tradator de neam (care a definit tricolorul romanesc SI al Moldovei drept ‘steag fascist’) (?!), un asasin care a ordonat RAPIREA, VIOLAREA si OMORAREA copiilor la 7 Aprilie ati aratat ca sunteti lipsit de DISCERNAMANT PROFESIONIST. Si cand NU VA RESPPECTATI VOI, nici criminalii nu va respecta. Voronin v-as spus-o in fata: “Nu sunt nici sponsor si nici nu cant la vioara deci…de unde premierea?” Intr-adevar.

Faptul ca dati magareata responsabilitatii pe ‘alegatori’ nu va scuza pentru ca aveati dreptul ca sa REFUZATI ca sa va ATASATI numele si prestigiul publicatiei de premierea unui criminal.

In fapt orice invatatoare de gradinita v-ar fii rasuns: “mai Gherghita, daca aceeiasi ‘alegatori’ v-ar fii spus ca s ava aruncati de pe meterezele de pe Cetatea Soroca, ati facut aceasta?”

Iata cine-I Voronin:

Gabriel Teodor Gherasim: Încă de pe timpul Imperiului Roman, zicala „Divide et Impera” („Împarte și domină!”) a fost folosită cu succes de toate imperiile în zonele ocupate. Ceea ce am văzut în Basarabia, au fost români basarabeni care „s-au dat cu rușii” și au devenit parte integrantă în persecutarea propriului popor. Mai greu de acceptat este că oameni ale căror familii au suferit crunt sub persecuția comunistă rusească nu numai că au pășit pe cadavrele înaintașilor și au trecut de partea opresorilor, dar au și devenit porta-voce a lor. Să îl luăm pe Vladimir Bujeniță, al cărui bunic matern, Isidor Sârbu, a fost luptător anticomunist și refugiat în România după ocuparea rusească a Basarabiei. E vorba de numele conspirativ de Vladimir Voronin (Cioara), fost și prezent milionar și președinte al comuniștilor, care a numit tricolorul Moldovei (deci românesc) „steag fascist”. Alt caz e tovarășa Zinaida Greceanii, fosta prim-ministru in present (inca!) in parlement, pusă de comuniști aserviți Moscovei, ai cărei părinți, Mărioara Ursu și Petrea Bujor, au fost deportați în Siberia în anii ‘50. Ce instrumente și tehnici a folosit sistemul comunist de a fost în stare să desfigureze în așa hal indivizii, să îi transforme pe unii din victime, în asupritori?

Vitalia Pavlicenco: La Moscova lucrau/lucreaza laboratoare întregi pentru inventarea metodelor de spălare a creierelor, de intimidare și mutilare a etniilor din teritoriile ocupate de ruși. Am publicat multe materiale demonstrând acest lucru în „Mesagerul”, unde aveam și un interior de pagină intitulat „Între Est și Vest”. Apoi a fost acea frică să nu rămâi veșnic marginalizat, de aceea există „intratul în cârdășie” cu dușmanul. Ceea ce familia mea nu a făcut niciodată. Problema e dublă, mai ales dacă ne gândim că acum, când nu mai facem parte oficial din URSS sau Rusia, ne tot întrebăm de ce aceste personae și-au îndrăgit și își mai iubesc atât de zelos călăii. Acum poți încerca, cel puțin, să fii liber. Ei, uite, că nu, iar acești tipi nu fac decât să demonstreze că sunt șantajabili, că Securitățile moldovenească (fiind una prorusă) și rusă îi au la mână cu ceva palpabil și îi pun să danseze cum le convine lor. Întâi îi atrag în scheme de furt, acaparări, înavuțiri necinstite, apoi îi pun să danseze tananica rusească, îndreptată contra românilor. S-a întâmplat să fiu pe la cimitirul unde sunt înmormântate rudele lui Voronin, în zona de peste Nistru, de unde Securitatea „noastră” rusă alegea cadre, după principiul  loialității față de comandamentele venite de la Moscova. Această ură a malului stâng al Nistrului împotriva României este ura Kremlinului pentru poporul român deștept, frumos, harnic și care, iată, e în rând cu lumea civilizată.

Fragment din cartea: Romania Martirii si Supravietuitorii din Comunism format Audio.

Iata si formatul tiparit

http://gabrielgherasim.com/uploads/1/1/7/0/117084179/romania.martirii_si_____supravietuitorii_din_comunism.pdf

VIP Magazin are sansa ca sa dreaga marasmul in care s-a bagat: 1) RETRAGETI criminalului Vladimir Vornonin premiul de ‘om al secolului’ dupa cum a facut regina Angliei cu Ceausescu dupa ce a fost impuscat in 1989; 2) RESTAURATI premiile acelor oameni DEMNI care au RENUNTAT CA PROTEST la premiile lor fata de alegerea NEINSPIRATA a dumneavoastra ca urmare a alegerii nefaste a lui Vornin; si 3) DESEMNATI POSTUM premiul de ‘OM AL SECOLULUI’ lui VALERIU BOBOC tanarul OMORAT IN BATAIE DE CATRE SATRAPII COMUNISTI AI LUI VORONIN.

Articolul Scrisoare Deschisă VIP Magazin: Voronin Omul ‘Secolului’ apare prima dată în Glasul.info.

Comunismul ne-a afectat nivelurile de funcționare cu efecte nocive:
1–Efecte intra-personale: trăirea internă/launtrică (mintal-perceptual emotiv-simțăminte)
2–Efecte inter-personale (ce, când, unde, de ce, cand și cu cine) vorbim cu oamenii individual sau în grup.
3–Efecte intra-grup (cu ‘ai noștri’)
4–Efecte inter-group (cu ‘ceilalți’)

-Interviu în numărul din 18 aprilie, 2018 Romanian Journal • New York, Cu Doamna profesoară Mariana Terra

Înainte de 1989 și după

“Să ne întoarcem la momentul plecării în Italia, la tratament. În sfârșit, în ianuarie 1984 am plecat în Italia. La Otopeni, securiștii m-au ridicat de pe targa pe care zăceam și m-au căutat pentru posibilă contrabandă.

Ne-au spart și valizele, căutând ceva incriminant în căptușeala lor. Tata s-a văzut nevoit să scoată cureaua lui și pe-a mea de la pantaloni ca să avem cu ce lega gențile. Așa am plecat din România comunistă.

Toată socoteala a durat vreo oră și îmi aduc aminte că, la intrarea în avion, pasagerii (care observaseră toată procedura din sala de așteptare), erau, culmea, furioși pe noi, pe mine și pe tata, din cauza întârzierii, nu pe securiști.

Nu e de mirare. Spălarea creierelor din vremea comunismului a creat monștri de gândire și de atitudine. Continuați, vă rog. Trei luni mai târziu, la Spitalul „La Granda Niguarda” din Milano mi s-a făcut transplantul mult dătător de sănătate și de viață. Plecasem din „raiul comunist” pe targă și am fost vindecat în „capitalismul corupt” de către specialiști creștini.

Comunismul ne-a afectat de asemenea la trei nivele din dimensiunea vieții:

Genetic (apa toxica, poluarea aerului, subnutriția, omorârea bebelușilor cu zile în incubatoare fără căldură și a pacienților în general din lipsa de medicamente și tratamente medicale existente în Vest, care în 50 de ani ne-au modificat structura genetică).

Traumele decimării a 10% din populatia Tarii în închisori, a celor mai buni dintre noi și Securitatea comunistă omorând populația direct (grănicerii de pe Dunăre pe fugarii înspre Vest, și predarea basarabenilor care au trecut Prutul înapoi rușilor și care veneau ca refugiați) sau lent (prin transformarea Tarii într-o colonie de sclavi cu noii boieri aciuati in Cartierul Primaverii, la statiuni precum Neptun s.a.m.d.), controlul și piedicele puse de comuniști oamenilor de caracter integru și merit profesionist adevărat (fuga Nadiei Comaneci, exilul lui Gheorghe Zamfir și a celor prezenți în parohiile românesti de pe glob, de exemplu).

Extern/Social: pierderea de valori superbe ale națiunii daco-române, de la distrugerea în pușcării, al fugii în exil.

Perceptual: confundarea României (Țara) cu România (partidul Comunist) și prin urmare dezicerea de Țară. Valorile acestea se însumează în procentajul: 50% genetic; 10% factorii externi; și 40% percepțiile noastre care dau sau nu un rost de recunoștință sau indiferență, sau disperare a vieții noastre.

Doamna Elena Mitru în Bagheta Roșie îl citează pe Petre Țuțea care spunea că a avut ghinionul ca să facă treisprezece ani de pușcărie pentru un popor de idioți. În aparenta derogatorie, aceasta reflecție a lui Țuțea este de fapt o declarație de dragoste pentru români.

Asta pentru ca dragostea implică sacrificiu, și cine se sacrifică pentru altcineva face o decizie sentimentală, nu logică, deci anti-logică, prin urmare este un idiot /idioată.

Pentru că satanismul solicita de la credincioșii săi “ordine prin haos” și sadism, sacrificul de tip genocid de vieți umane este o constantă precedată de abuz mintal, emotiv, fizic/sexual, duse până la exacerbare.

În perioada comunistă eram numai în controlul lăuntric (intra-personalul). Acum avem același acces la sine dupa cum putem alege și cu cine ne asociem. Depinde de noi ca să ne implementăm drepturile și responsabilitățile de români și în aceasta constă marea diferență dintre comunism și post comunism.

Pagina autorului
Web: http://gabrielgherasim.com/index.html

Articolul Reflecții la răsturnarea din 1989 și impactul mintal după 30 de ani apare prima dată în Glasul.info.

Înaintaşii neamului românesc din Nordul Bucovinei în prezent ocupată de Ucraina au lăsat urme semnificative atât în istoria şi cultura Ucrainei (Mitropolitul Kievului Petru Movilă, folcloristul şi savantul Acad. Grigore Bostan, coautorul Constituţiei Ucrainei şi europarlamentarul Dr. Ion Popescu, faimoasa cântăreaţă Sofia Rotaru ş.a.m.d.), cât şi în istoria şi cultura României (fraţii Hurmuzachi, Ioan Mihaly de Apşa, Iancu Flondor, Dmitrie Onciul şi Ion Nistor, poeţii Arcadie Suceveanu, Vasile Tărâţeanu etc.).

Cartea poate fi citită integral pe http://gabrielgherasim.com/index.html

De la gimnaziul din Cernăuţi, îndrumat de Aron Pumnul, şi-a luat zborul simbolul românismul Mihai Eminescu. O eventuală enciclopedie consacrată personalităţilor reprezentative ale comunităţilor româneşti din Ucraina ar întruni câteva volume…

Fiind cetăţeni loiali ai statului ucrainean îşi revendică în permanenţă drepturile fireşti de a fi români, de a se considera populaţie autohtonă, de a se bucura de standardele europene în domeniul drepturilor omuluiu, de drepturile şi libertăţile funamentale ale minorităţilor etnice.

Şi totuşi…

“Izvorul tuturor răutăţilor şi pustiirii acestor părţi, a Moldovei Ţării de Sus, este risipa şi pustietatea cauzată de către ucrainienii cazaci, stingerea ţării noastre”.

Aşa caracteriza cronicarul Miron Costin acţiunile politice ale lui Bogdan Hmelniţki, considerat la Kiev drept “Întemeietorul statului ucrainean”. Miron Costin şi-a exprimat temerea profetică că “răutăţile” vor afecta şi viitorul:

“…cu cale ne este şi nouă a pomeni povestea lui Hmil, hatmanul căzăcesc, de la care vremi s-au început şi răul nostru, în care şi până astăzi ne aflam cu acest pământ la cumplite vremi şi Dumnezeu ştie de nu şi peste veacul nostru trăitoare”.

Relaţiile româno-ucrainene au demarat în vremea lui Hmelniţki, care a invadat de câteva ori voievodatul Moldovei, “Încuscrându-se” cu forţa cu Vasile Lupu, care a dat-o pe Ruxandra, dupa fiul hatmanului, Timus, descris astfel:

“ce numai chipul de om îl avea, firea toată fiindu-i de fiară sălbatecă”.

Hmelniţki şi-a inceput oscilaţiile politice printr-o rebeliune împotriva polonezilor, pentru ca mai apoi să se alieze cu tătarii, invadând ş i prădând pe toţi vecinii săi, pentru ca în final să se arunce în braţele Moscovei, deschizând drumul acesteia către Europa.

Independenţa Ucrainei, doar după 1991, trage după ea toate tarele regimului sovietic. Fără să aibă parte de nici o altă tradiţie statală, Kievul promovează în continuare politicile sovietice, modul sovietic de a privi lumea, pe care încearcă să le acopere cu o poleială democratică (inclusiv după schimbarea cu noul regim, presupus ‘democratic’).

Fiind de fapt numai o replică miniaturizată a imperiului sovietic, Ucraina pare că nu ştie şi nu poate să abordeze într-un mod diferit relaţiile cu vecinii săi, decât prin promisiuni despre democraţie false, şi acţiuni deschise sau conspirativ dictatoriale (vezi asaltarea ecologică a canalului Bâstroe, sau deznaţionalizarea forţată a românilor prin persecutarea mass mediei şi a intelectualilor români din teritoriile ocupate).

Am rugat pe Doctorul Ion Popescu, ca să ne edifice mai detailat asupra istoriei şi a realităţilor românilor din teritoriile ocupate atât de fraudulos de Ucraina, cel mai recent ca ‘dar’ de independenţă faţă de…ruşi, din partea Rusiei şi ‘re-cedate’ în mod repetat de către guvernele Iliescu-Constantinescu.

Articolul Invitație la lectură: “Români cu care ne mândrim -ROMÂNII DIN BUCOVINA” apare prima dată în Glasul.info.

Simpozion dedicat Centenarului în SUA: “Bucovina și Reunirea”

Gabriel Gherasim

Articolul Simpozion dedicat Centenarului în SUA: “Bucovina și Reunirea” apare prima dată în Glasul.info.

Români cu care ne mândrim: Interviu cu Doctorul Ilie Vasiliev, Prim Superior Vice –

Președinte al Academiei Mondiale de Stiințe Medicale 

Motto: “Medicina e știință la pacientul curabil si e artă la pacientul incurabil.”

“Mentorul meu din România este Profesorul Academician Dr. George Litarczek. Patriarhul ATI (Anestezie Terapie Intensivă) al României, născut la Boston.” *

Dr. Ilie Vasiliev

Doctorul Ilie Vasiliev este o somitate in domeniul medicinii. Este unul din acei specialisti români din care au provenit Dr. George Emil Palade, Dr. Constantin Dulcan si Dr. Nicolae Paulescu

–
–

Inginerul Carol Litarczek, bunicul lui George, a fost creatorul și directorul primei centrale electrice din Craiova, inginer șef al orașului Craiova și al  județului Dolj , director și constructor al societății de tramvaie din Iași.

Dr. George Litarczek a pus bazele experimentale și teoretice, alături de profesorul Dan Setlacec, ale specialității medicale de  anestezie  și reechilibrare hidroelectrolitică, a pus la punct metoda  hipotermiei  ce a fost folosită în intervențiile pe cord deschis și a format la  Spitalul Fundeni  o școală de anestezie și terapie intensivă de înaltă clasă.

Gabriel Gherasim
http://gabrielgherasim.com/index.html

Articolul Români cu care ne mândrim: Interviu cu Doctorul Ilie Vasiliev, Prim Superior Vice – Președinte al Academiei Mondiale de Stiințe Medicale apare prima dată în Glasul.info.

Gabriel Gherasim: „Mă voi lupta mereu să țin vie memoria martirilor torturați de călăii comuniști în lume…”

Motto: „Mă voi lupta mereu să țin vie memoria martirilor torturați de călăii comuniști în lume și în special pe suprafaţa unui pământ în care oasele celor ce au luptat şi suferit pentru condiţia mea umană zac negate, ascunse, uitate, și/sau calomniate de către mentalitatea zilei.”

În aceste zile speciale pentru sufletul nostru de români creștini, când ne aflăm încă sub puternica impresie a Paștelui și a minunatelor slujbe din bisericile noastre, stăm de vorbă cu domnul Gabriel Teodor Gherasim, un om care crede cu tărie că nedreptatea, indiferent de cine și când a fost făcută, trebuie să fie cunoscută și incriminată.

Reporter: Domnule Gherasim, vom începe discuția noastră întrebându-vă unde v-ați născut și, dacă vreți, descrieți-ne puțin acel loc.

Gabriel Gherasim: În primul rând, doamna Mariana, bine v-am regăsit și vă mulțumesc pentru oportunitatea de a avea acest dialog. Eu am văzut lumina zilei în București, unde am crescut, în anii `70 și `80, înconjurat de dragostea și grija părinților. Verile, în timpul vacanțelor școlare, le-am petrecut în Bucovina, la bunici. Bucurestiul „meu” era un oraș îngrijit din cartierul Balta Albă, de unde făceam cu fratele meu și cu părinții escapade dese la Ateneul Român, la Teatrul de Operă și Balet și la alte diverse teatre. Țin minte liturghiile cu spectacularul cor de la Biserica Domnița Bălașa, cumpărăturile de la Romarta Copiilor și cochetul Magazin Muzica, unde stăteam în reverie uitândumă peste tot și încercând instrumente, de la cobze la banjo și de la naiuri la pian.

R.: Cum caracterizați copilăria pe care ați avut-o?

G.G.: Am avut enormul noroc de a avea părinți iubitori și muncitori, care s-au sacrificat pentru casă ne educe frumos pe fratele meu și pe mine. Între cozile friguroase pentru mâncare și pentru articole de uz zilnic și jocurile copilăriei prin parc, la săniuș, compunerile de la limba română și franceză de la școală și lecturile cu orele de beletristică din biblioteca familiei, aleg să-mi aduc aminte de ceea ce a fost frumos. Un capitol aparte îl au memoriile frumoase din Bucovina bunicilor mei, unde am intrat în contact cu natura, animale, cântece, dansuri, obiceiuri (clacă, nunți, hramuri, colinde, Steaua, Plugușorul, Chiralesia, Paștele) și oameni care se duceau duminicile la biserică la fel ca și strămoșii noștri acum 2.000 de ani: îmbrăcați cu catrință, bundiță, ie, ițari, cojoc și cușme.

R.: Tradițiile milenare ale neamului nostru se mai păstrează, dar în vremea noastră ele au mai mult sens decorativ, de spectacol, pe scenă.

G.G.: Da, așa este. Lumea modernă a introdus și continuă să introducă lucruri moderne care nu întotdeauna sunt de admirat. Și asta se întâmplă peste tot în lume.

R.: Există vreo întâmplare deosebită sau o personalitate care v-a rămas întipărită în memorie și care, eventual, v-a schimbat cursul vieții sau care v-a influențat în alegerea profesiei?

G.G.: Da, mă bucură această întrebare a dumneavoastră. Vreau să spun la început că în 1982 m-am îmbolnăvit de glomerulo-nefrită declanșată de la apa infectată de poluarea industrială socialistă, care ne-a poluat și otrăvit natura și pe mulți dintre noi. „Paradisul Muncitorilor” care era România comunistă, avea numai niște dializoare donate la Spitalul Carol Davila de americani după cutremurul de la 4 martie 1977 și care erau drămuite, în folosință exclusivă a pacienților cu neamuri în Comitetul Central al partidului și în Securitate. Inițial mi-au refuzat accesul pentru ca nu aveam “origine sănătoasă” (tata a fost deținut politic și a supraviețuit închisorilor comuniste) și m-au lăsat să mor. Am văzut cu ochii mei, lângă mine, la Spitalul Carol Davila, un bărbat, soț de 31 de ani, care a murit pentru că i s-a refuzat tratamentul salvator cu dializă, care era disponibil în același spital cu noi. L-au ținut internat până a murit, pentru ca nu avea conecții cu comuniștii la nivel de oligarhie. Tata fusese toată viața ”apolitic” și nu fusese membru de partid, „c-așa era la fabrică.” El fusese în pușcărie în anii `50, pentru „crima” de a fi mers cu prieteni, cu căruțele, în Suceava, pe la oameni cu stare colectând grâu din care au făcut pâini pe care le-au dat oamenilor din spitale și familiilor deținuților politici.

Asta a fost ”crima” tatălui meu pentru care a fost în închisoare. În celula în care fusese aruncat, tata a dat, timp de mai multe zile, porția sa de terci unui preot mai firav, ca să-i salveze viața. Și i-a salvat-o.

R.: Deci tatăl dumneavoastră este personalitatea care v-a influențat major viața.Vorbiți-ne despre cum ați fost salvat și cine a contribuit la salvarea dumneavoastră.

G.G.: Nu numai atât, dar personalitatea despre care voi vorbi m-a salvat pe mine de la o moarte sigură. Să vă povestesc: când tata a văzut cum comuniștii îmi pregăteau același destin ca al acelui pacient lăsat să moară, l-a căutat și l-a găsit pe acel prelat căruia îi salvase viața în închisoare.

Acel preot era acum un ierarh al bisericii catolice din România. Acestuia i-a cerut ajutorul ca să-și salveze copilul, adică să mă salveze pe mine. Înalta față bisericească a intervenit la Spitalul Caritas, iar fostul Papă Ratzinger a semnat de la Viena, prin spital, cererea către statul român ca să-mi dea voie să merg în Vest. Doar așa mi s-a permis, în sfârșit, plecarea pentru transplant în Italia. Atunci doctorul meu nefrolog de la Carol Davila, dr. Mircea Penescu, a spus directorului Nicolae Ursea că „în unele situații politica trebuie să fie pusă de-o parte” și că „dacă nu-i dați voie copilulului să facă tratamentul, eu îmi dau demisia.” Abia atunci mi s-a permis tratamentul de dializă. Pentru cei care știu aceste valori, creatinina normală este între 1 și 2.

Când am făcut prima dializă, ajunsese la 9. Orice comentarii sunt de prisos. Cel care a dat aprobarea pentru emiterea pașapoartelor tatălui meu și mie a fost un general de securitate care în anii `50 fusese, la Jilava, unul dintre torționarii tatălui meu. Da, așa s-au făcut mulți generali de securitate, prin torturi și omuciderea a 10% din populația nevi novată a ță rii. Peste ani, s-a întâmplat (ce cuvânt efemer) ca și acest fost torționar să fie tratat în acelasi timp cu mine, la același spital, la Carol Davila, de o boală degenerativă de rinichi și, la două luni după ce eu am plecat în Italia, el a murit. Știa poate că o să moară și a vrut să facă un act de bine înainte de a pleca dintre cei vii. Nu și-a amintit niciodată că îl bă tuse pe tatăl meu, uitase. Tata însă l-a ținut minte foarte bine, pentru că urmarea unei asemenea bătai i-a cicatrizat tot piciorul drept pentru restul vieții.

R.: Dureroasă evocare care se vede că v-a emoționat profund. Ne pare nespus de rău că ați trecut prin aceste momente atât de tensionate. Să ne întoarcem la momentul plecării în Italia, la tratament.

G.G.: În sfârșit, în ianuarie 1984 am plecat în Italia. La Otopeni, securiștii m-au ridicat de pe targa pe care zăceam și m-au percheziționat pentru posibilă contrabandă. Ne-au spart și valizele, căutând ceva incriminant în căptușeala lor. Tata s-a văzut nevoit să scoată cureaua lui și pe-a mea de la pantaloni ca să avem cu ce lega gențile. Așa am plecat din România comunistă. Toată ”socoteala” a durat vreo oră și îmi aduc aminte că la intrarea în avion, pasagerii (care observaseră toată procedura din sala de așteptare), erau, culmea, furioși pe noi, pe mine și pe tata, din cauza întârzierii, nu pe securiști. Erau regimentați să se supere pe victime, nu pe călăi. Absurdul l-am trăit și pe aeroport. Totul ne-a lăsat un gust amar.

R.: Nu e de mirare. Spălarea creierelor din vremea comunismului a creat monștri de gândire și de atitudine. Continuați, vă rog.

G.G.: Trei luni mai târziu, la Spitalul Ca Granda Niguarda din Milano mi s-a făcut transplantul mult dătător de sănătate și de viață. Plecasem din „raiul comunist” pe targă și am fost vindecat în „capitalismul corupt” de către specialiști creștini. Vă dați seama ce lecție de iubire creștinească am învățat din această experiență. După ce am plecat, comuniștii au regretat că ne-au lăsat pe tata și pe mine Afară. Au cerut guvernului italian să ne trimită înapoi spunând că au găsit un tratament similar în România, ceea ce era o minciună. Imediat am cerut azil politic și am solicitat să emigrăm în SUA.

R.: Și așa ați ajuns în Statele Unite. Trist și foarte dureros! În altă ordine de idei, spuneți-ne ce studii aveți și unde vă exercitați profesia.

G.G.: Liceul l-am început la Milano și l-am terminat în Statele Unite. Am absolvit de la Portland State University cu un Bachelors în Știinte Sociale și cu un Masterat în Consiliere și Mediere Psihologică de la California State University. Sunt consilier pe domeniul persoanelor cu dizabilități la New-York. De asemenea sunt consilier pe probleme de droguri, alcool și probleme mintale. Predau și psihologia. Am fost corespondent al publicației Micro Magazin/Meridianul Românesc din SUA, Observatorul din Canada, Revista Noi Nu din România, Revista Limba Română din Basarabia, cât și al altor publicații de limba română din Europa, Australia și Israel. Am fost corespondent al postului Radio Europa Liberă pentru Nord-Vestul american, corespondent al Radio-Televiziunii Române (studioul Radio Târgu-Mureș); pentru Statele Unite am creat și susținut singurul program radiofonic românesc din Nord-Vestul american intitulat Vocea Mioriței la postul KKEY 1150 AM din Portland.

R.: O activitate diversă în domeniul medicinei alternative și în domeniul mass-media. Există vreo personalitate pe care o admirați? De ce?

G.G.: Îmi plac oamenii care sunt în armonie, în special cei care sunt recunoscători zilnic pentru darul de a trăi, de a iubi, de a crea și care aleg la a se concentra la lumina lumânării care înfrânge întunericul, în loc de întunericul care înconjoară lumina. Am scris o carte intitulată ”Teodor și Noi” (Theodor and Us) care este dedicată tatălui meu. Cartea am pus-o gratis la dispoziția oamenilor interesați, la pagina mea de web și în presa scrisă.

R.: Ne puteți spune în câteva cuvinte despre ce este vorba în cartea ”Teodor și Noi”?

G.G.: Teodor si Noi (Theodor and US) este un ghid benefic pentru atitudinea față de viață și oameni, precum și față de sine. Sunt explicate într-o limbă clară, modele și obiceiuri de gândire din punct de vedere neuro-psihologic, filosofic și moral; cititorul este învățat cum să se gândească despre gândire, pentru că gândirea este cel mai important aspect din viață cu implicațiile sale bune și rele. Am explicat aceste puncte referindu-mă la autorități în acest domeniu, precum Erich Fromm, Victor Frankl, Abraham Maslow, Dr. Dumitru Constantin Dulcan, Dan Puric, Richard Wurmbrand și alți psihologi și filosofi din România și din lume, care au excelat în explorări serioase ale fenomenului complex de a fi. Cartea reprezintă un ghid frumos și util pentru oricine care încearcă a naviga armonios în largul mării din această existență.

R.: Frumos spus. Cred că mulți oameni ar fi interesați de acest subiect atât de dificil, dar atât de actual. Care considerați că este marea dumneavoastră realizare de până acum?

G.G.: Puterea și cunoștințele de a inspira pe cineva ca să vrea să fie recunoscător pentru tot ce e frumos și să aibă dorința de a folosi plenar fiecare zi pentru a progresa în viață, atât în domeniul material, cât și în cel mintal, emotiv, fizic și spiritual.

R.: Proiect ambițios, dar recompensator din atâtea puncte de vedere. A propos de viață și de felul cum o trăim: care considerați că este cheia succesului în viață?

G.G.: Schimbarea mentalității contractuale de la lucru, unde este dinamica „dau și iau”, cu realizarea că în dragoste (care este un verb și un câmp de energie conștientă electromagnetic), pot numai să dau și să primesc. Niciodată nu pot să iau dragoste, pentru că ar fi ca și cum aș încerca să iau în captivitate razele de soare și să le pun sub capac într-un butoi, ceea ce, evident, e imposibil.

R.: Iată un concept filosofic pe cât de simplu, pe atât de valoros. Domnule Gabriel Gherasim, mai mergeți în România?

G.G.: Da. Pentru mine România este cea dintre Nistru, Tisa, Timoc și Dunăre. Când călătoresc, încerc să acopăr toată această topografie a țării și a neamului nostru milenar, neam avându-i la origine pe măreții daci.

R.: Ce părere aveți despre comunitatea românească din New York? Numiți câțiva oameni pe care îi apreciați.

G.G.: În orice societate cred că avem de-a face aproximativ cu 10% din oameni care ne iubesc consistent și necondiționat, 10% din oameni care ne urăsc consistent și necondiționat și 80% din oameni care ne iubesc și/sau ne urăsc intermitent și condiționat. Mă străduiesc să petrec timpul cu cei 10% pe care îi respect și de la care mă simt iubit consistent și necondiționat. Dintre oamenii pe care îi respect i-aș menționa pe părintele Victor Runcanu (cu care am împărțit spaghete în lagărul de refugiați de la Latina – lângă Roma) și pe ziaristul George Roșianu de la MicroMagazin /Meridianul Românesc. Printre cei activi în comunitate îi menționez cu respect pe domnii Justin Liuba, pe ziaristul Vasile Bădăluță, pe Dr. Napoleon Săvescu, pe părintele-profesor Theodor Damian. Vreau să menționez că pe domnul Theodor Damian îl cunosc din 2003. Dânsul face parte integral din grupa celor 10% pe care i-am văzut ajutând, inspirând și creând constant, necondiționat și cu drag, fie în parohie, fie la universitatea unde predă. Un om ales, de o rară frumusețe interioară.

R.: Subscriu 100%. Spuneți-ne, vă rugăm, ce opinie aveți despre situația actuală din țară?

G.G.: Consider că venim din cea mai frumoasă țară de pe pământ. O țară care a fost ocupată de ruși și încă este (Transnistria) și de către ucrainieni (Bucovina de Nord și Bugeac) și, în complicitate cu cei din Vest, pentru 50 de ani Trădarea de la Yalta și înainte de asta Pactul Ribbentrop-Molotov. Până când n-o să fie un proces al comunismului, o să continue urmarea (neo)comunismului. Președintele Traian Băsescu a condamnat comunismul (tot respectul pentru asta). Un proces al comunismului trebuie încă să fie. Odată cu acest proces se va condamna comunismul și se vor face reparații pentru crimele fizice, legale, etice, psihologice și politice făcute de cei vinovați.

R.: Cine știe când și dacă vreodată sistemul comunist va fi judecat și condamnat, căci, uite, au trecut aproape 29 de ani din decembrie 1989…În aceste condiții, ce credeți că ar trebui să facă românii pentru a progresa și pentru a avea succes?

G.G.: Să facă dinstincția dintre progresul material (a avea) și progresul mintal/emotiv (a fi). Un exemplu în acest sens sunt oamenii care-și cumpără casă, mașină și nevastă-trofeu, neînțelegând că nevasta e o ființă umană care poate divorța de soț și să-i ia și casa și mașina. Adevărata soție, care-și iubește soțul, nu poate fi cumpărată ca trofeu, pentru că ea se află în valoarea enerigiei, a dragostei și a loialității. Secretul unei vieți de succes este să aibă rost și, ca să aibă rost, trebuie să ducă o viață balansată și să progreseze zilnic pe toate nivelurile (muncă, recreație, somn). Ar fi multe de spus în acest sens.

R.: Ce vă doriți pentru viitor, domnule Gherasim?

G.G.: Aș răspunde că o să caut să progresez zilnic în ceea ce fac și sunt, în timp ce sunt recunoscător pentru tot ce există, sunt și am deja în viața mea.

R: Ce rol credeți că are credința în modelarea omului?

G.G.: Interesantă întrebare. Ce este dar credința? Credința este de două feluri: încredere și cunoștință. Dacă vorbim de încredere, vorbim de un salt în neant, sperând că vom ateriza pe pământ solid și sigur. Acest lucru se întâmplă fără o confirmare în prealabil. De la credință (pe bază de încredere și/ sau cunoștință) creăm noțiunea la ce, de ce, cum, unde, când și cu cine să facem ceva. Iată cum categoriza ordinea gând-emoție-acțiune-reacțiune Dr. Dumitru Constantin Dulcan: bazat pe credință (încredere/cunoștințe) avem gânduri; bazat pe acestea avem unele emoții (pozitive sau negative); bazat pe emoții o să spunem ceva; bazat pe ce spunem, o să facem; bazat pe ce facem, o să avem consecințe; bazat pe consecințe, ne creăm obiceiuri / reflexe;  bazat pe obiceiuri, o să ne creăm un destin. Depinde de ceea ce omul dorește să obțină.

R.: Foarte interesante aserțiuni. Cred că cititorii noștri ar fi interesați să știe cum puteți fi contactat și cum pot fi accesate cărțile, interviurile și articolele dumneavoastră.

G.G.: Materialele mele pot fi citite la pagina mea de web: http://gabrielgherasim.com/index.html
Pot fi contactat la: rodicaandgabriel@aol.com

R.: Vă mulțumim pentru răspunsurile pe care ni le-ați dat și vă dorim succes în continuare în activitatea atât de interesantă pe care o desfășurați în folosul oamenilor.

prof. Mariana Terra

Articolul Gabriel Gherasim: „Mă voi lupta mereu să țin vie memoria martirilor torturați de călăii comuniști în lume…” apare prima dată în Glasul.info.

Recenzie de carte: “Cărticica de Rugăciune a Creştinului Daco-Român”, de Gabriel Gherasim. 

Unul dintre colaboratorii Glasul.info, scriitorul Gabriel Gherasim, a publicat recent o carte care ni se pare cel putin interesanta, mai ales prin scopul declarat de catre autorul acesteia.

Trebuie sa recunoastem ca initiativa scriitorului Gabriel Gherasim ne-a luat putin prin surprindere, dar nicidecum intr-un mod in care sa ne displaca. Gasim in carte exprimate atat un pic din nostalgiile autorului fata de Patrie, cat si unele dintre trairile sale sufletesti, mai cu seama dintre cele legate de martirii inchisorilor comuniste.

Dupa cum spune chiar insusi autorul, cartea este “un modest omagiu adus de autor atât Ţării Noastre, pe bine meritat chemata Grădina Maicii Domnului, cât şi esenţei celei mai curajoase ale sufletului nostru, precum Sfântul Ştefan Cel Mare, cel bine meritat chemat, Atletul Lui Cristos.”

“Bun regasit,
La 100 de ani, in luna aceasta, de la fondarea celui mai virulent si satanist sistem de genocid al maselor, comunismul, va rog sa considerati spre publicare Carticica din Atasament, si sa adaugati linkul de mai jos, ca un modest omagiu adus martirilor persecutiilor comuniste din Romania.
Cu multumiri anticipate,

Gabriel Gherasim

www.youtube.com/watch?v=xA1D1yqe84I

“, ne-a transmis Gabriel Gherasim prin intermediul unui mesaj primit pe adresa de email a redactiei.

Recenzie de carte: “Cărticica de Rugăciune a Creştinului Daco-Român”, de Gabriel Gherasim

Articolul Recenzie de carte: “Cărticica de Rugăciune a Creştinului Daco-Român”, de Gabriel Gherasim apare prima dată în Glasul.info.

Theodor si Noi, recenzie de carte

Gabriel Gherasim este un excelent scriitor. El a scris multe carti pe diverse teme, variind de la opere literare, la tratate academice.

El este, de asemenea, un jurnalist care a scris articole si interviuri, care au fost publicate in ziare de limba romana si engleza si reviste din Romania, Moldova, Israel, Italia, Germania, Franta, Marea Britanie, SUA, Australia si Canada.

De asemenea, el a lucrat ca si corespondent pentru Radio Europa Libera si a transmis o emisiune radio saptamanala numita Vocea Mioritei.

Gabriel Gherasim are un Bachelor of Arts in stiintele sociale de la Portland State University si o diploma de Masters in negociere, medere si solutionarea conflictului de la California State University.

El lucreaza de peste treisprezece ani in diverse domenii precum consilier psihologic si profesor de psihologie.

Gabriel Gherasim este un observator atent al comportamentului uman si un analist calificat al afectiunilor psihologice, care-l face o autoritate in aceste domenii si o sursa credibila de sfaturi bune, profesionale.

Theodor si Noi, recenzie de carte

Teodor si Noi (Theodor and US) este un ghid benefic pentru atitudinea fata de viata si oameni, precum si fata de sine. Explica intr-o limba pe care toata lumea poate sa o inteleaga, modele si obiceiurile de gandire din punct de vedere neuro-psihologic, filosofic si moral; invata cititorul cum sa se gandeasca despre gandire, pentru ca gandirea este cel mai important aspect din viata cu implicatiile sale bune si rele.

Conform unei vechi expresii patristice, spunem ca “pacatul este o eroare de gandire”: prin urmare, sa invetam cum sa gandim, pentru ca aceasta este cheia pentru o viata implinita, care aduce fericire aici si mantuirea in taramul de apoi.

Gabriel Gherasim explica punctele sale referindu-se la autoritați precum Erich Fromm, Victor Frankl, Abraham Maslow, Dr. Dumitru Constantin Dulcan, Dan Puric, Richard Wurmbrand și alti psihologi si filosofi din Romania si din lume, care au excelat in explorari serioase ale fenomenului complex de a fi. Concluziile autorului, reflectii teologice, etice si filosofice cu aplicabilitate imediata pentru anumite tipuri de crize sau perceptiile pe care cineva le-ar alege de a avea in viata, reprezinta un ghid frumos si util pentru oricine care incearca a naviga aromios in largul marii din aceasta existenta.

Cu un admirabil simt de detaliu, autorul discuta aspectele semnificative ale vietii umane: emotiile frumusetea, cunostintele, intelepciunea, dragostea, fericirea, meditatia, luarea deciziilor, justitie, iertare, reconciliere, autenticitate, pentru a numi cateva.

Folosind explicatii etimologice a termenilor principali, el aduce o lumina pe roluri si sensuri specifice ale acestor componente esentiale ale existentei, trateaza subiecte la indemana oricui intr-o maniera coerenta si cuprinzatoare pentru ca aceste explicatii sa fie clare, semnificative si convingatoare.

Cartea este o pledoarie valabila si puternica in favoarea vietii, mai precis, fata de o viata bazata pe sentiment si calitate. In alte cuvinte, aceasta ofera sfaturi utile pentru o viata semnificativa de trait in armonie cu sine si cu ceilalti si cu Dumnezeu.

Theodor Damian Ph. D
Profesor de Filozofie si Etica
Metropolitan College din New York
Presedinte al Institutului Ortodox Roman Teologie si Spiritualitate
Theodor and Us:

http://www.neodacii.com/content/theodor-and-us-reflections-gifts-within-us-gabriel-gherasim

Alte publicatii

Victims of Communism: why should Americans care?

http://www.religioustolerance.org/gherasim01.htm

Articolul Theodor si Noi, recenzie de carte apare prima dată în Glasul.info.