La varsta de 80 de ani, un roman din orasul kazah Karaganda si-a indeplinit visul vietii sale: in Ziua Nationala a Romaniei a ajuns la Alba-Iulia, capitala Unirii
La varsta de 80 de ani, un roman din orasul kazah Karaganda si-a indeplinit visul vietii sale: in Ziua Nationala a Romaniei a ajuns la Alba-Iulia, capitala Unirii.
Vasile Rusnac are 80 de ani, iar doua treimi din viata sa le-a trait in Kazahstan. In anul 1954 a fost mobilizat in armata sovietica. Dupa trei ani si jumatate de serviciu militar, indemnat de niste prieteni, el a plecat sa munceasca intr-o mina de carbuni de langa Karaganda. A lucrat acolo 32 de ani, pana la varsta de pensionare…
Dupa pensionare, a ramas in Kazahstan pentru ca isi intemeiase acolo deja o familie, iar scumpa lui jumatate era de prin partile locului. Impreuna au crescut doi copii frumosi, dar care, spre marele sau regret, nu mai vorbesc limba materna a tatalui lor — romana.
La varsta de 80 de ani, un roman din orasul kazah Karaganda si-a indeplinit visul vietii sale: in Ziua Nationala a Romaniei a ajuns la Alba-Iulia, capitala Unirii
In plus, el spune ca, chiar daca ar indrazni sa revina acum la bastina, i-ar fi greu sa-si traiasca ultimii ani cu o pensie oferita de statul moldovenesc. Totusi, o dorinta mare l-a facut sa porneasca la drum: la capatul vietii, i s-a facut dor de Romania…
Urmăriți Glasul.info și pe Google News„Vand totul, numai du-ma acasa!”
Presedintele Societatii Culturale Romane „Dacia” din Kazahstan, Nicolae Plushkis, a decis sa-i faca lui mos Vasile un cadou la implinirea frumoasei varste de 80 de ani. „Intotdeauna mi-am dorit sa fac ceva placut pentru romanii mei din Kazahstan.
Stiind ca Vasile Rusnac are trei frati pe care nu i-a mai vazut de cativa ani, am hotarat sa-l aduc acasa, dar stiam si de regretul lui ca nu a fost niciodata in Romania, de aceea am vrut sa-i fac o surpriza si mai placuta. La acest sfarsit de luna, mergem la Bucuresti si in alte cateva orase de peste Prut.
Mos Vasile m-a rugat intr-o zi: Nicule, vand garajul, vand totul, numai du-ma, te rog, acasa. A implinit 80 de ani pe 18 iunie. Am vrut sa-i fac un cadou: sa vina sa se intalneasca cu toti fratii lui, maine mergem la Bucuresti, iar de acolo — la Alba-Iulia”, ne-a spus Nicolae Plushkis.
Vasile Rusnac s-a pregatit bine de intalnirea cu familia. S-a oprit la unul dintre frati, intr-o suburbie a Chisinaului, unde s-au adunat si ceilalti. Iar pentru a ajunge in tara visurilor sale cu sufletul in straie de sarbatoare, a tinut cu tot dinadinsul sa-si cumpere o camasa nationala, care exprima sentimentul sau de roman adevarat.
„Nu am fost niciodata in Romania. Ii multumesc lui Nicu pentru acest minunat cadou. Am trait mai mult de jumatate de viata in Kazahstan si acolo cel mai mult mi-a lipsit vorba romaneasca. Nu aveam cu cine vorbi in limba romana si, la un moment dat, am inteles ca incep a o uita. Cand l-am intalnit pe domnul Plushkis, el m-a invitat la sediul Societatii „Dacia” din Karaganda, unde ne adunam mai multi romani si alaturi de ei mi-am reamintit limba materna.
„Imi place foarte mult la „Dacia”. Este acolo o bucatica de Romanie”, povesteste emotionat Vasile Rusnac. Pe langa faptul ca in Kazahstan are o pensie buna – 300 de dolari, el s-a deprins cu conditiile climaterice din aceasta tara din Asia Mijlocie si, atunci cand vine sa-si vada fratii, intelege ca umezeala din locurile sale de bastina ii afecteaza sanatatea, desi nu fumeaza, se fereste de un pahar de vin si incearca sa-si mentina firea sa glumeata.
Presedintele Societatii Culturale „Dacia” se mandreste cu asemenea patrioti. Zice ca mos Vasile este un sufletist dintre acei de care rar intalnesti. A creat societatea in anul 2005 si astazi, la mii de kilometri de casa, romanii din Kazahstan se pot aduna la sarbatorile nationale, cand danseaza romaneste si vorbesc romaneste. Fiica dumnealui preda limba romana pentru copiii conationalilor nostri de acolo.
„De ce ati venit cu Tricolorul?”
De la interlocutorii nostri aflam ca, in fiecare an, in luna mai, toti romanii din orasul Karaganda merg la monumentul ridicat in memoria victimelor deportarilor staliniste. „Fiecare natiune are cate un monument instalat pe o vale mare, unde au fost inmormantate victime ale celui de-al Doilea Razboi Mondial si ale deportarilor staliniste, la marginea orasului Karaganda.
Noi mergem si depunem flori la cimitirul ostasilor romani. In acea zi, ne imbracam in haine nationale. Cand ne-am organizat pentru prima data, am venit la monument cu Tricolorul in fruntea coloanei. Toti cei care veneau la alte monumente se uitau la noi cu invidie.
Nimeni nu mai face asa ceva. „De ce ati venit aici cu drapelul vostru?”, ne intrebau. Le-am raspuns ca monumentul este ridicat in cinstea celor care au cazut pentru acest Tricolor. Ei au ramas cu gura cascata, dar noi fluturam drapelul tarii noastre”, ne-a spus mos Vasile Rusnac.
Anul trecut, afland de romanii din Karaganda, presedintele Romaniei, Traian Basescu, aflat intr-o vizita oficiala in Kazahstan, a tinut sa se intalneasca numaidecat si cu reprezentanti ai Societatii „Dacia”. Au trecut pe la ei si oficialitati de la Ministerul Culturii din Romania.
„Suntem sustinuti de autoritatile de la Bucuresti, de Ambasada Romaniei in Kazahstan, dar oficialitatile de la Chisinau nici nu vor sa auda de noi. Se tem ca le vom solicita ajutoare. Eu am cativa prieteni, printre care Mihai Cimpoi, Vasile Soimaru, Vasile Grozavu, Iurie Gutu, care ne sustin, ne dau loturi de carti, chiar si costume nationale. Atata doar…”, ne-a spus cu tristete Nicolae Plushkis.
Delegati oficiali la Congresul Spiritualitatii Romanesti
Presedintele Societatii Culturale Romane „Dacia” si mos Vasile Rusnac vor merge la Alba-Iulia, unde in aceste zile are loc Congresul Spiritualitatii Romanesti. Vor fi delegati oficiali din partea romanilor din Kazahstan. „Vreau sa vad Alba-Iulia, cetatea Unirii, dar si Carpatii. Dupa asta, pot sa plec impacat acasa…”, zice basarabeanul care toata viata sa a scos carbune in minele din Kazahstan.
Gheorghe Rusnac e bucuros ca isi vede fratele revenit acasa. „As insista sa vina cu totul, dar cu pensia pe care o va primi la noi n-o duce mult. Eu, de exemplu, am lucrat 45 de ani, in functii bune, caci sunt inginer-electrician. Am participat la constructia liniei care duce curent electric tocmai in Bulgaria, dar am o pensie de doar 900 lei. Nici in timpul cald al anului nu-mi ajunge pentru o viata de mosneag”, ne spune el, dar il intrerupe Mihai Rusnac, cel mai mic dintre frati si stapanul casei, care le toarna tuturor cate un pahar de vin: „Multumim celor care ne-au oferit ocazia sa stam toti patru frati la o masa. Drum bun spre Alba-Iulia, frate Vasile! Noi am fost in Romania de mai multe ori. Acum ne redobandim cetatenia. E tara sufletelor noastre. E bine sa ajungi acolo cu Tricolorul romanesc din Kazahstan…”.
26 noiembrie 2011
Un articol de: Nelly Gâştemulte
Sursa:
[1] www.dacia.kz
Abonează-te și la canalul nostru de WhatsApppentru a primi postările noastre și acolo.
Romania 1989 - de la revolta populara la lovitura de Stat
By: Corvin Lupu
Oranki amintiri din captivitate
By: Dimitrie Bejan
Tratatul cu Ucraina. Istoria unei trădări naționale
By: Tiberiu Tudor
Mihai Eminescu despre Unitatea Românilor
By: Gică Manole
