Primatul Ortodoxiei Romanesti
Dupa parerea mea – umila, firește, Ortodoxia este azi amenințata și de pretențiile nejustificate ale Bisericii Ruse de a se invita singura in fruntea Bisericilor Ortodoxe Auto-cefale! Patriarhul Rusiei da semne ca s-ar vrea cel puțin egalul Papei, ca reprezentant al Ortodoxiei, un fel de primus inter pares printre patriarhii ortodocși, capabil sa declanșeze o resurecție morala și spirituala a intregii creștinatați. Cum nevoia de o asemenea resuscitare ține de domeniul evidenței, sarim fara preget in intampinarea și susținerea primenirii noastre.
Primatul Ortodoxiei Romanesti
De asemenea, nici nevoia de a stabili o ierarhie subtila printre patriarhii ortodocși nu avem niciun motiv sa o contestam. Ni se pare firesc sa știm ca printre Prea Fericiții noștri Parinți se afla un patriarh ortodox veritabil și autentic primus inter pares.
Care sa se impuna in aceasta postura atat prin propria sa personalitate, prin prea plinul harului divin pe care il poarta ca un Christofor ce este, cat și prin meritele Bisericii de care ține! Din asta s-ar ințelege ca acest titlu, cu totul neoficial, de Primat al Ortodoxiei, nu se lasa moștenire, nu se atribuie ca parte din statutul vreunei Biserici Ortodoxe Auto-cefale.
Ci daca chiar ar trebui sa fie instituita aceasta postura, ar fi vorba de o demnitate morala și spirituala neoficiala, recunoscuta de patriarhii ortodocși prin consens frațesc și senin, fara nicio incrancenare, fara nicio imixtiune a puterii laice. Nicidecum prin combinații de interese politice, prin manevre oculte, prin presiuni de tot soiul, nedemne pentru urmașii celor doisprezece apostoli!…
Nu cunosc personalitatea patriarhului rus, cat de aleasa, de impunatoare, este in sine, dar cunosc suficient de bine starea in care a fost ținuta in URSS Biserica Ortodoxa in anii ateismului de stat bolșevic… Capitol jenant pentru istoria ortodoxiei. Ne facem ca nu a existat aceasta infrangere, ca de vina au fost numai ateii bolșevici, ruși și ne-ruși?! Ierarhii Bisericii Ruse nu au greșit cu nimic?… Nu au niciun pacat de marturisit și de ispașit?
Urmăriți Glasul.info și pe Google NewsNe da mari speranțe campania pornita de statul și guvernul rus, campania de susținere a ortodoxiei, a credinței in Dumnezeu, in Iisus. Nadajduim sa nu fie prea tarziu declanșata! Cele trei sferturi de veac de ateism agresiv, oficializat și impus de regimul comunist, bolșevic, au produs niște efecte teribile, printre care cel mai tragic a fost de-creștinarea Rusiei, indepartarea de la Dumnezeu a milioane, a zeci de milioane de pravo-slavnici.
E cazul sa ne punem foarte serios intrebarea: cum a fost posibila aceasta mutație spirituala, aceasta lepadare de sine in fața Satanei? Cine poarta raspunderea pentru colapsul principalei biserici ortodoxe?
Punem aceasta intrebare, dar nici pe departe nu avem noi un raspuns de dat. Ci doar bagam de seama la faptul ca același regim bolșevic, impus și Romaniei, nu a dus la aceleași consecințe… Slava, Domnului!
Nu aduc in atenția publicului pentru prima oara acest adevar evident: dintre toate popoarele atinse de molima roșie, ortodoxia a rezistat prigoanei comuniste cel mai bine in Romania!
Cum se explica aceasta performanța? …Aici putem și noi incerca un raspuns. Firește, parțial. Și vom spune ca va fi contat și autenticitatea increștinarii fiecarui om, a fiecarui popor! Botezul savarșit de „Sfintul principe Vladimir cel egal cu Apostolii”, creștinarea rușilor, s-a facut literalmente prin foc și sabie! Nu printr-o opera de iluminare spirituala, de autentica convertire launtrica la o credința superioara, cea adevarata. Ci prin ucaz imparatesc, dat de azi pemaine, și tot prin ucaz, prin foc și sabie, bolșevicii au incercat sa-i rupa pe ruși de la sinul Bisericii. I-au forțat, iar pe unii i-au convins, sa se lepede de Iisus! Sub amenințarea cnutului! Cu rezultate neașteptat de „bune”!
Asta la ruși! In timp ce la romani, la daco-romani, nu este vorba goala cand se spune ca nu cunoaștem data, anul sau veacul increștinarii lor, deoarece acest proces a avut un caracter continuu, organic, firesc, nu a constat in ruperea brusca și totala de religia anterioara, ci dimpotriva, intre religia strabuna a dacilor și creștinism existau nenumarate punți, pe care le putem considera „soluții de continuitate”!
Nu intamplator romanii au cinstit și au pastrat amintirea apostolului Andrei, cel care le-a adus mesajul izbavitor al crucii, in maniera cea mai convingatoare a acelor vremi: i-au dat lunii decembrie numele apostolului Andrei, Andrea sau Indrea, denumire populara, veche de aproape 2000 de ani. Caz unic printre popoarele lumii creștine…
Nu mai aduc și alte dovezi ale faptului, esențial in aceasta discuție, ca autenticitatea creștinarii nu a fost aceeași la toate popoarele creștine… Lucru altminteri firesc, normal… Iar la romani specific mai este și faptul ca procesul de increștinare se confunda cu insuși procesul de etnogeneza. Mai organic și mai trainic nici ca se poate imagina botezul creștinesc al unui neam, al unei seminții!
Dar, in anii de teroare bolșevica, pe langa calitatea poporenilor, va fi contat și autenticitatea in duh a clerului ortodox! Cand spunem ca ortodoxia romaneasca a strabatut pustiul ateist fara a se intina, fara a pierde din greutate și puteri, ba dimpotriva, intarindu-se, trebuie sa ne gandim cu recunoștința și la preoții și monahii romani, in frunte cu arhiereii ortodocși.
Nici nu pot fi gandiți separat, laici și clerici romani, numai impreuna constituind Biserica Ortodoxa Romana. Dumnezeu ne-a purtat de grija sa avem pastorii potriviți pentru acele vremuri de incercare a puterilor sufletești! Am avut pastorii pe care i-am meritat, in frunte cu patriarhii care s-au succedat, toți vrednici de pomenirea și recunoștința noastra.
Mai mult decat celelalte popoare ortodoxe intrate sub aceeași ascultare indracita, noi, romanii, i-am dat Cezarului ce-i al Cezarului, dar nu i-am permis sa calce pragul sufletelor noastre. Am ramas creștini și nu am hulit cele sfinte, am ținut sarbatorile, am respectat tainele bisericii, i-am cinstit de preoți și pe monahi, n-am pangarit locuri sfințite de Biserica, n-am luat in deșert numele Domnului… Insuși Cezarului i-am impus prin credința noastra se se abțina de la gesturi de sfidare a Puterii dumnezeiești!
Așa se face ca in decembrie 1989 copiii ieșiți in strada, gata de sacrificiul suprem, s-au revendicat de la Dumnezeu și de la Iisus, iar nu de la Carta Drepturilor Omului, cum au facut celelalte popoare est-europene… Tatal nostru Carele ești in ceruri s-a fost rostit in piețele publice cu mii de oameni ingenuncheați, de s-a transformat intreaga Romanie intr-o imensa Biserica Creștina!
Iar cand miile de bucureșteni s-au strins la un loc pentru a da de pamant cu statuia Satanei din Piața Scinteii, in fruntea lor s-a aflat un preot ortodox, moment simbolic pentru rolul pe care romanii sunt chemați sa-l joace in lume… Caci atunci, in primele zile ale lui martie 1990, pentru prima oara in istorie a fost demolata statuia marelui tartor bolșevic, impostor criminal și dezaxat de la condiția umana, vinovat de suferințele nemaiintalnite in istorie a sute de milioane de oameni, majoritatea creștini! Gest mult mai semnificativ pe plan spiritual, religios, decat demolarea zidului de la Berlin, bunaoara.
Toate acestea – și multe altele, se cuvine a fi atent inventariate și prețaluite pentru a recunoaștePrimatul Bisericii Ortodoxe Romane. La ce ne este de trebuința aceasta cinste, acest rang? Mai inainte de orice o invocam pentru a descuraja tentația și pretenția unor persoane precum Patriarhul Kirill al Rusiei de a se erija in postura de Patriarh al Patriarhilor ortodocși. In spatele acestei pretenții nu aflam niciun argument serios, in afara rachetelor rusești!…
Pentru Rusia incercarea lui Putin de a resuscita ortodoxia rusa, de a intoarce poporul rus la valorile și virtuțile creștine, se produce in ultimul ceas, al doisprezecelea. Rusia sta acum pe marginea prapastiei spirituale spre care ateismul bolșevic a impins Uniunea Sovietica. Ne bucuram, ca romani și creștini, sa vedem ca frații noștri ortodocși din Rusia nu renunța la condiția lor de creștini, ci „ies la bataie” pentru ea. E ultima lor șansa – o spunem cu jale, și ne intrebam cum le-am putea susține elanul mantuitor! Cum le-am putea fi de vreun folos fraților noștri ruși?
Numai intr-un singur fel: in duhul adevarului! Numai pe calea adevarului! Un drum pe care nu s-a mai mers de mult la Moscova și mai ales in incinta Kremlinului.
Salvarea Rusiei ține in mare masura de Biserica Rusa. Asta teoretic vorbind. In fapt, Biserica Rusa nu pare ca și-a ințeles misia! Nu pare dispusa sa se lepede de orgoliile și ratacirile mentalitații imperiale. Nebunia menirii imperiale pe care Moscova și-a asumat-o a ignorat riscul decaderii demografice a rușilor din rangul de etnie majoritara. In chip evident aceasta ratacire a contaminat și preoțimea rusa. Pe arhiereii acesteia.
Daca aceștia ar fi trait intr-un autentic duh creștinesc și ortodox, inca de pe vremea țarilor le-ar fi atras atenția conducatorilor politici ai Rusiei asupra caracterului nefiresc, contrar preceptelor dumnezeiești, al expansiunii muscalești in toate direcțiile posibile. Nesațul de spații noi, sigur dracesc, diabolic, i-a adus pe ruși in postura de azi.
Nu este exclus, zic unii istorici, ca acest morb fatal, letal, sa le fi fost inoculat țarilor și clasei politice de nebunia unor clerici refugiați din Bizanț, numai cu numele oameni ai Domnului, ai Bisericii Ortodoxe, care au imaginat și inițiat proiectul celei de A Treia Roma, a țarilor, sortiți de Dumnezeu sa puna la loc crucea pe Sfinta Sofia din Constantinopol!…
Indiferent de explicațiile istorice, este un adevar greu de contestat acela ca Biserica Rusa a greșit prin susținerea data permanent expansiunii țariste sau sovietice! Menirea Bisericii Ruse era sa astampere, sa domoleasca pornirile imperialiste de lațire fara limite a Rusiei, sa dea alta perspectiva politicii moscovite, sa mute gandul țarilor la Inalțarea mult mai trainica a Rusiei prin credința.
Cazul Basarabiei are valoare de test, de examen pe care atat Kremlinul, cat și Biserica Rusa nu l-au trecut și nici nu ce gandesc s-o faca! Basarabia este parte din trupul unui popor ortodox. Basarabia nu este o țara de sine statatoare pe care Rusia o incorporeaza și acea țara iși continua existența sub obladuire, sub firma moscovita, conservandu-și nestingherita identitatea de grai și conștiința.
Basarabia este locuita de oameni care aparțin poporului roman, iar anexarea ei de catre Rusia a insemnat separarea de frați, de copii, de parinți, a milioane de romani, de-o parte și de alta a Prutului, carora li s-au cauzat astfel suferințe de tot felul. Dorința atat de fireasca a romanilor de a nu trai desparțiți a fost deseori platita cu viața. In sute de mii de cazuri! Tot așa, de-o parte și de alta a Prutului…
Romanii din Basarabia au trecut printr-un regim dur de deznaționalizare, care i-a constrans in fel și chip sa-și paraseasca limba și conștiința romaneasca! Este deprimant sa constați ca Biserica Rusa, ortodoxa și ea, a colaborat cu perseverența la aceasta politica criminala a Kremlinului.
Cunoaștem nume importante de fruntași politici, spirituali ruși care au semnalat decidenților politici ce mare greșeala, sortita oricum eșecului, este incercarea de a-i rusifica pe romanii din Basarabia. Este vina noastra, a ignoranței noastre nevoiașe, ca nu cunoaștem numele niciunui ierarh ortodox rus care sa fi semnalat vreunui Prea Fericit Patriarh rus pacatul teribil cu care se incarca Biserica Rusa atat de implicata in Basarabia de partea Raului, a Intunericului? Sau intr-adevar o asemena voce nu a rasunat niciodata in soborul ortodox rus?!
Cine sunt ierarhii ruși care au ridicat glasul in apararea ortodoxiei din Basarabia, a carei menire principala era sa ramana romaneasca? Au existat macar cațiva, de samința?!…
Și postulam: atata timp cat Biserica Rusa sprijina in continuare politica Kremlinului fața de Basarabia, fața de romani, este cu neputința sa luam in serios pretenția Rusiei de a demara („in mod pașnic”!) o revoluție morala, spirituala, de anvergura internaționala.
Nici macar in limitele nesfarșitei Rusii aceasta revoluție nu are vreo șansa de reușita, caci rușii au dat naștere de-a lungul istoriei mai multor Basarabii! Adica au generat germenii propiei lor disoluții ca imperiu, ca ultim imperiu colonial din istorie! Imperiu constituit prin forța, intrigi, frica și minciuna. Aceasta rețeta a dat naștere unui produs hibrid, artificial, al carui termen de expirare s-a cam implinit!
Cele de mai sus le spun și cu gandul la apropiata intrunire a Bisericilor Ortodoxe din intreaga lume. Dintre toate Bisericile Creștine, Ortodoxia a avut cel mai mult de suferit de pe urma instaurarii puterii bolșevice, a internaționalismului așa zis „proletar”. Suntem convinși ca conclavul ortodox nu va ocoli acest subiect, care se dovedește a fi, alaturi de „religia(!) drepturilor omului”, cauza principala a problemelor cu care se confrunta lumea creștina. Și nu numai ea! Ci intreaga planeta!
La acest conclav sper sa i se inlesneasca Bisericii Ortodoxe Romane exercitarea dreptului de a-și pune in valoare experiența in slujba cauzei comune: salvarea lumii creștine. Dreptul de a-și face datoria (sic!) de a rosti un cuvint ascultat cu toata atenția de celelalte Biserici.
Nu pentru a fi incununata cu niscai lauri, bine-meritați altminteri, dar la care ierarhii noștri nu au ravnit niciodata, ci pentru ca la temelia Bisericii Ortodoxe Romane sta poporul creștin cel mai credincios, cel mai dedicat mesajului christic, poporul pe care datele statistice – chiar daca nu sunt cu valoare probatorie absoluta, il consacra ca atare.
Cuvintul nostru nu poate sa lipseasca din dezbaterea bisericilor ortodoxe și trebuie dus acolo știindu-se bine ca vine din partea unui popor drept-credincios care merita o prețuire aparte.
Faptele ne permit sa folosim asemenea cuvinte!
Suntem vechi creștini, suntem autentici creștini, am trecut neabatuți și neintinați prin proba celor 40 de ani de viețuire in pustiul ateismului de stat, la al carei capat am ajuns mai curați și mai puternici, mai creștini. Mesajul nostru, al ortodocșilor romani, purtat de fruntașii noștri bisericești, are o valoare aparte, de indrumare pentru Intreaga Ortodoxie!
Nu ne batem cu pumnul in piept pentru asta, ci doar luam aminte la momentul de cumpana pe care il traim și ne intrebam, cu smerenie, dar și cu fermitatea raspunderii, a datoriei ce avem de implinit, in ce fel noi, romanii, considerați pe buna dreptate a fi poporul creștin cel mai evlavios, putem fi de folos intregii creștinatați!
O intrebare care are nevoie de raspunsul nostru, deopotriva creștin și romanesc.
Dixi et salvavi animam meam!…
Ion Coja
9 Martie 2015, de Ziua Sfinților Mucenici
Sursa: [1] ioncoja.ro
Abonează-te și la canalul nostru de WhatsApppentru a primi postările noastre și acolo.
Romania 1989 - de la revolta populara la lovitura de Stat
By: Corvin Lupu
Oranki amintiri din captivitate
By: Dimitrie Bejan
Tratatul cu Ucraina. Istoria unei trădări naționale
By: Tiberiu Tudor
Mihai Eminescu despre Unitatea Românilor
By: Gică Manole
