Dar de genocidul impotriva poporului roman ii mai pasa cuiva?
Presedintele Klaus Iohannis a trimis un mesaj de compasiune fata de evenimentele din 1915 prin care sute de mii de armeni au fost ucisi de trupele turcesti.
Cu aceasta ocazie, as dori sa amintesc de genocidul sovietic impotriva poporului roman, prin care aproximativ 1,2 milioane conationali de-ai nostri au fost torturati, ucisi, deportati, disparuti, infometati, urmare a ocuparii teritoriilor romanesti ale Basarabiei, Bucovinei de Nord si a Tinutului Hertei si prin instaurarea unui regim de teroare si de curatire etnica.
Dar de genocidul impotriva poporului roman ii mai pasa cuiva?
Poate, Presedintele Romaniei va rupe traditia tacerii vinovate a intregii clase politice romanesti asupra acestei tragedii si va trimite un mesaj pe data de 28 Iunie, ziua ocuparii Basarabiei de hoardele Kremlinului.
Si nu numai Presedintele Romaniei, dar si Casa Regala impreuna cu Parlamentul Romaniei au datoria sa se intruneasca in plen intr-o sedinta comuna de comemorare a acestui eveniment tragic din viata poporului nostru si al Istoriei noastre, in cadrul careia sa trimita un mesaj puternic atat poporului roman, cat si comunitatii internationale, ca putem ierta, dar nu putem uita.
Si, poate, macar odata, europarlamentarii reprezentanti ai poporului roman, solidari in Parlamentul European, vor cere cel putin un moment de reculegere fata de memoria romanilor disparuti ca urmare a invaziei sovietice, daca nu chiar o condamnare a atrocitatilor savarsite, ca un semn de reparatie si recunoastere a suferintelor romanesti.
Urmăriți Glasul.info și pe Google NewsAr fi nevoie si de vointa politica, dar si de curaj politic. Dar, mai ales, de constiinta nationala. Ramane de vazut daca Romania are astazi o clasa politica capabila de un asemenea act.
Scepticismul meu este cauzat de faptul ca pentru inițiativa populara a construirii „Monumentului Patimilor Românești” prezentata si sustinuta de senatorul Titus Corlatean in plenul senatului inca din 2009, nici o institutie a statului roman nu a considerat necesar sa facă ceva.
Este edificator, in acest sens, raspunsul domnului Theodor Paleologu, ministrul culturii in cabinetul Boc, care declara cu seninatate ca nu are bani si spatiu pentru un asemenea monument.
Oare s-a schimbat ceva in mentalitatea politicienilor romani in anii care au trecut?
Un articol de Mircea Popescu, SUA
Sursa: [1] mipopescu.wordpress.com via www.consiliul-unirii.ro
Abonează-te și la canalul nostru de WhatsApppentru a primi postările noastre și acolo.
Romania 1989 - de la revolta populara la lovitura de Stat
By: Corvin Lupu
Oranki amintiri din captivitate
By: Dimitrie Bejan
Tratatul cu Ucraina. Istoria unei trădări naționale
By: Tiberiu Tudor
Mihai Eminescu despre Unitatea Românilor
By: Gică Manole
