SA LE MULTUMIM IREDENTISTILOR MAGHIAROFONI?

Cred ca ar trebui sa mulțumim pe undeva iredentistilor maghiarofoni pentru ca tin treaza si vigilenta natiunea romana. Acestui iredentism i se da raspunsul cel mai vehement pe stadioane la meciurile dintre Ungaria si Romania, sau intre echipe de club.
Dar cine infiereaza nationalismul cel mai tare? In primul rand iredentistii. Tocmai ei care provoaca aceste contrareactii, uneori supradimensionate, ce-i drept.

SA LE MULTUMIM IREDENTISTILOR MAGHIAROFONI?

Faptul ca a existat permanent aceasta amenințare de deznationalizare unde doar ardeleanul era direct vizat, a ajutat la trezirea nationala si crearea statului national unitar. La acest nationalism si dorința de unitate nationala nu doar ardeleanul a nazuit, ci intreaga vițta romaneasca. Nationalismul a tinut alaturi de biserica neamul romanesc unit in jurul limbii si tarii, lucruri care erau fara prea mare insemnatate pana la 1800, cand deznationalizarea romanilor din Ungaria si Transilvania luase amploare.

In conditiile in care stramosii lor si-au dorit unirea cu Romania ne face sa ne intrebam, pe buna dreptate, de ce si-or dori sa refaca imperiul de mult apus?

In 1919, Ungaria a vrut sa se uneasca, sub conducerea Casei Regale de Hohenzollern, cu Romania?
Si nu sunt singurii care au solicitat alipirea la tara noastra!
In iunie 1886, si Bulgaria s-a aratat dornica sa formeze o confederatie cu Romania! Daca tratativele s-ar fi finalizat, suveranii romani ar fi condus, din 1920 incoace, un teritoriu aproape la fel de mare ca regatul lui Burebista.