Pramatia numită Crin Antonescu
Despre Crin Antonescu, autorul legii „antilegionare”, nu am auzit nicio vorbă de bine de la persoanele pe care le cunosc. Mulți dintre aceștia fiind tulceni. Unul dintre ei mi-a zis cam așa: de ce nu vine Crin Antonescu să candideze la Tulcea?! Să ceară votul de la rude, vecini, colegi?!
Se pare că pușlamaua, de mai multe ori parlamentar, n-a apelat niciodată la concetățenii săi tulceni, care știau bine cu cine au de-a face. Știa și Crin Antonescu că tulcenii știau destule despre el ca să nu-i dea votul lor!
Drept care a figurat ca candidat liberal în alte județe, votat de oameni care nu-l cunoșteau decât de la televizor, unde, pezevenghiul, este bun vorbagiu, ca și perechea sa Traian Băsescu. N-am avut timp să verific în ce județe au candidat fiecare. Se pare că amândoi au încercat aceeași stratagemă electorală: s-au ascuns de concetățeni, de foștii colegi, de cei care îi cunoșteau ce le poate pielea!
Pramatia numită Crin Antonescu
S-a mai scris în presă pe acest subiect: ce știau tulcenii despre individ, ce suspiciuni planează asupra pramatiei care, câteva luni, s-a aflat și în fruntea Țării! (Ce rușine!) O investigație ziaristică sumară ar fi suficientă pentru a confirma, măcar în parte, gravele acuzații care i s-au adus de-a lungul anilor!
Urmăriți Glasul.info și pe Google NewsVin și eu cu una nouă întrebând: cât de reală este calificarea sa de istoric, a cărei precaritate și impostură s-a fost dovedit prin legea care îi poartă numele?! Textul acestei legi denotă în mod evident o cunoaștere după ureche a istoriei noastre naționale! O cunoaștere după urechea bleagă în care încă mai răsună sloganurile kominterniste cu privire la legionari, la marile figuri ale Mișcării Legionare și ale Culturii Naționale! Un Cioran, un Mircea Eliade, un Mircea Vulcănescu, un Radu Gyr, un Țuțea…
Despre ce este vorba?
Este vorba despre licența chinuită pe care și-a dat-o Crin Antonescu la facultatea de istorie pe care a terminat-o cu chiu, cu vai, repetând de două ori anul, iar în final dându-și licența cu un subiect neașteptat: Dante Alighieri. Neașteptat la un repetent! Neașteptat la unul ca Crin Antonescu acesta!
Poate că la data când Crin și-a dat licența profesorii din comisie se vor fi mirat ei cât se vor fi mirat, dar se vor fi gândit că la un tînăr în formare te poți aștepta la orice, și de bine, și de rău. Numai că odată cu trecerea timpului istoricul Crin Antonescu n-a confirmat în niciun fel interesul său special și „major” pentru marele poet Dante Aleghieri!… Drept care se trezește în mine amintirea unui coleg italienist de la care și despre care, pe la mijlocul anior 80, am aflat că scrie la o teză de licență despre Dante!… A cui teză? Nu m-a interesat atunci! Eram prea dezamăgit de cele aflate!… Mâhnit chiar!… Pe vremea aceea așa ceva se întâmpla foarte rar și era cam de rușine, pentru ambii …actori! Mai țin minte că s-a făcut o precizare: „nu e de la noi”, de la filologie, adică, persoana care urma să beneficieze de găinăria colegului italienist nu era student la Litere! Ce mică-i lumea!… Era numitul Crin?
Să fi fost așadar junele Crin Antonescu nerușinatul beneficiar al falsului comis de amicul meu?! Ne poate pune la dispoziție teza sa? Mi-ar fi deajuns să citesc câteva rânduri ca să-mi dau seama dacă autorul textului / licenței despre Dante este sau nu colegul meu, inconfundabil ca scriitură!
Iar dacă textul tezei se va dovedi că nu este scris de Crin al nostru, ci – forte probabil de amicul meu, atunci e grav de tot pentru domnul Crin, căci s-ar confirma astfel o suspiciune dintre cele mai jenante, mai rușinoase, care circulă la adresa ipochimenului le la Tulcea!
Evident, este vorba în cele de mai sus de lansarea unei suspiciuni: fraudă comisă de Crin Antonescu la examenul de licență! E suspect subiectul abordat în teză! Numai o pasiune excepțională, prea puțin legată de materiile studiate în facultate, poate justifica o asemenea alegere. A avut Crin această pasiune nobilă pentru un poet ca Dante? Și-a mai arătat-o și-n alte împrejurări? Și-a publicat teza sau măcar vreun articol despre Dante? Cine este profesorul care i-a condus licența? Obișnuia acesta să dirijeze asemenea subiecte de licență? A mai fost Dante Alighieri subiect de licență la Facultatea de istorie din București?!
Și mai evident este faptul că am acum un dispreț total pentru individ! Ca unul care am găsit multe motive, extrem de teminice, pentru a scrie și vorbi în apărarea adevărului despre legionari, despre ideile și faptele acestora, sunt de-a dreptul rușinat că în Parlamentul României s-a putut vota o asemenea lege, cum este legea „anti-legionară”, lege care a trecut de promulgare și de Curtea Constituțională fără ca măcar cineva să ridice din sprânceană! Adunătură de neaveniți, de același calibru moral cu numitul Crin Antonescu, mostră de politician veros, șantajabil și deja șantajat, obligat să intre și să iasă din viața politică prin șantaj, după ce a lăsat în urma sa amintirea de haimana, de pușlama!
Măgarul, atâta istorie știa totuși ca să nu bată câmpii cu acuzații la adresa unor oameni precum cei mai sus pomeniți! Toată mascarada cu legea a făcut-o nu din neștiință, din ignoranță, ci dintr-un calcul politic nefericit, în speranța neroadă și tolomacă că prin dezicerea moștenirii legionare le face pe plac „evreilor” și le va obține sprijinul în cursa pentru Cotroceni în care se visa câștigător!
Altă ipoteză: o fi fost șantajat, nefericitul, și obligat astfel să inițieze legea ticăloasă! Căci, în mod evident, șantajul l-a obligat să părăsească ringul vieții politice! Și tot șantajul l-o fi obligat să-i atace pe legionari. Profesoul său R.C. îmi garanta că știe bine ce sentimente avea studentul Crin Antonescu față de legionari, mai ales că-i plăcea să facă pe rebelul, pe neconformistul în plin comunism, ca student! Nici măcar din convingeri anti-legionare nu s-a născut legea propusă de Crin Antonescu! Ci numai din lichelism, din sufletul unei lichele ireversibile!
Adică ticăloșie din toate părțile, oricum ai încerca să vezi ori să-ți explici apariția rușinoasei legi anti-legionare. Legea cea mai aberantă scoasă după 1990. Inițiată de un politician murdar sufletește ca puțini alții…
sursa: ION COJA
RO14BTRLRONCRT0356966001 (lei) | RO61BTRLEURCRT0356966001 (euro)
Abonează-te și la canalul nostru de WhatsApppentru a primi postările noastre și acolo.
Istoria ilustrata a Transilvaniei
By: Ioan Bolovan, Ioan-Aurel Pop
Ardealul. Tinuturile de pe Olt. Tinuturile de pe Mures
By: Silvestru Moldovan
Dictionarul numirilor de localitati cu poporatiune romana din Ungaria
By: Silvestru Moldovan
Romania 1989 - de la revolta populara la lovitura de Stat
By: Corvin Lupu
Oranki amintiri din captivitate
By: Dimitrie Bejan
Tratatul cu Ucraina. Istoria unei trădări naționale
By: Tiberiu Tudor
Mihai Eminescu despre Unitatea Românilor
By: Gică Manole
