DESPRE AGONIA LIMBII ROMÂNE

DESPRE AGONIA LIMBII ROMÂNE

De fapt, conferinţa organizată de Centrul Cultural Român „Eudoxiu Hurmuzachi” din Cernăuţi, anunţată de directorul instituţiei respective, scriitorul Vasile Tărâţeanu, în cadrul suitei de evenimente culturale menite să promoveze limba română şi identitatea românească, a avut un generic mult mai optimist („Cultură, spiritualitate şi identitate românească”), abordând în principal statutul, rolul şi funcţiile limbii române în Ucraina.

Însă, deoarece nu de azi, de ieri, şi nu doar de la votarea în parlamentul ucrainean a legii ce ne pune cruce la toate speranţele rolul limbii noastre e în continuu regres, vrând-nevrând conferinţa a virat pe făgaşul disputelor aprinse, în luările de poziţie evidenţiindu-se clar starea de plâns la care am ajuns cu limba ce ne-a dat-o Dumnezeu.

Până acum, deşi înţelegeam gravitatea situaţiei, ne amăgeam cu gândul: câinii latră, caravana trece. Dar din momentul când în şcolile din satele noastre nu se va vorbi, nu se va scrie româneşte, nu mai este lucru de şagă. Şi-atunci vom rămâne numai cu poveştile, dacă va mai avea cine să le spună copiilor, aşa cum a avut norocul în copilăria sa părintele Constantin Nicula dintr-o parohie a Sibiului, unul din conferenţiarii invitaţi la evenimentul de la Cernăuţi.

DESPRE AGONIA LIMBII ROMÂNE

Bunica sa maramureşeancă, deportată de unguri şi de ruşi, înainte de a învăţa să citească, a ascultat poveşti, pe care le-a transmis nepotului. Acum nepotul le spune, la radio, copiilor din ţara întreagă – într-o cheie antologică, ce chiar dacă nu schimbă lumea, îi învaţă pe tineri frumuseţea limbii, curajul de a învinge prin dragoste. Părintele povestitor crede cu cerbicie că nu se poate vorbi de literatura română fără a nu porni de la poveşti. Pentru el Făt Frumos este Duhul Sfânt, iar cea mai frumoasă poveste a fost întâlnirea cu Hristos. Experienţa sa de povestitor l-a convins că trebuie să dăm glas poveştilor româneşti, că micuţii au nevoie de „Capra cu trei iezi”, de „Harap Alb”: „Dacă nu le spunem copiilor poveşti, alţii le vor spune minciuni despre noi”.

Pledoaria sa a fost susţinută de scriitorul Mircea Lutic, care a vorbit despre izvoarele cristaline ale limbii din basmele populare, şi de dna Svetlana Preuteasa, consilier de relaţii la Institutul „Eudoxiu Hurmuzachi” pentru Românii de Pretutindeni. Impresionat de prelegerea preotului, dr. doc. Ilie Popescu, preşedintele Societăţii regionale „Golgota”, a evocat efectul terapeutic al poveştilor din oropsita-i şi flămânda copilărie, petrecută cu fraţii mai mari şi mai mici în exilul din Kazahstan. De multe ori a adormit, potolindu-şi foamea cu poveştile ce i le spunea sărmana mamă.

Cititi intreg articolul pe ZorileBucovinei.com