Într-un articol publicat în revista, „Arhitectura”, în 1924, scriitorul Ioan Slavici făcea o extraordinară dezvăluire: ideea ridicării la Bucureşti a unei catedrale „în care mulţi creştini pot să se roage împreună pentru binele obştesc” aparţine poetului naţional Mihai Eminescu.

Ea fost lansată în paginile ziarului „Timpul” imediat după anunţarea cuceririi redutei Griviţa, la 30 august / 11 septembrie 1877 de ostaşii români în cadrul Războiului de Independenţă.

În mitologia sau cultul morții creștine, memoria celor stinși nu este profanată, iar ideile lor inițiatice sunt puse pe frontispicii și devin tezaure patrimoniale. Mihai Eminescu este autorul ideii – CATEDRALEI MÂNTUIRII NEAMULUI, dar a fost jefuit și desacralizat în liniștea morții sale de această idee care ne-a sanctificat neamul, limba și ne-a dat cardinalitate veșnică.

Sceptrul gândirii lui Eminescu a fost furat și asumat de biserica sa pentru care a pătimit ca un Cristos, fost pângărit prin mistificarea adevărului și alungarea Voievodului Limbii și Culturii Române în afara spiritualității și identității pentru care poetul a primit răstignirea și moartea divină.

Recunoașteți furtul și spuneți lumii cine este cruciatul Ideii CATEDRALEI MÂNTUIRII NEAMULUI, cădeți în smerenie și asceză spirituală, picați în genunchi în fața spiritului său de martir și mucenic al neamului, trageți copotele CATEDRALEI pentru alinarea suferințelor prometeice pătimite de sufletul său, ucis pentru cauza și gloria românismului…!

Laurian Stănchescu, scriitor și jurnalist.