În perioada ocupaţiei ţării de trupele sovietice mii de cetăţeni români născuţi în Basarabia şi Bucovina sau cetăţeni români de origine germană au fost luaţi de lângă familiile lor şi deportaţi în URSS.
În zonele atribuite URSS prin tratatul de la Paris, a avut loc un adevărat genocid împotriva populaţiei româneşti. Prin politica sovietică programată de epurare şi modificare a structurii etnice, circa un milion de români au fost executaţi, torturaţi, sau au fost deportaţi în Siberia şi în stepele Asiei.

Au trecut alţi 20 de ani de la eliberarea de sub influenţa şi ameninţarea imperiului comunist de la Răsărit, perioadă echivalentă în timp cu creşterea şi formarea unei noi generaţii care n-a cunoscut împilarea străină. Datorită tăcerii Bucureştiului, lumea vestică nu cunoaşte sacrificiul şi pierderile imense pe care românii le-au suferit sub ocupaţia sovietică.

Dacă, pe undeva, este explicabilă tăcerea din perioada de dinainte de Decembrie 1989 când România s-a găsit sub dominaţia sovietică, devine greu de înţeles continuarea după colapsul URSS a aceleiaşi politici de tăcere şi ascundere a adevărului privitor la tragedia românească.

România de astăzi, care este moştenitoarea de drept a statului român antebelic, are obligaţia asumării datoriilor, cel puţin morale, faţă de toţi cetăţenii săi, inclusiv faţă de cei din teritoriile care i-au aparţinut înainte de război, cetăţeni care au contribuit şi ei la dezvoltarea statului român la fel ca toţi cei care au avut şansa să se găsească după ocupaţia sovietică în interiorul graniţelor actuale ale României.

The World Romanian Council, Consiliul Mondial Român

Galerie Foto: