RSS

Florin Palas merge înainte, în p…

Florin Palas merge î…

Amantlâcurile lui Cosette Chichi…

După ce doar cu jumă…

Raed Arafat e pe făraș: internau…

În urmă cu câțiva an…

Candidatura lui Gabriel Apreutes…

Cunoscând de la inte…

A 8-a zi a protestului maraton d…

În România s-a dat o…

Reacție din partea Uniunii Ziari…

Cenzura cu care se c…

Aurelian Pavelescu: "Iohannis a …

"CARE PARTID OMOARĂ …

CEL MAI MARE TELESCOP SOLAR LA T…

Sâmbătă, 25 iulie, „…

«
»
TwitterFacebookPinterest

O stea2 stele3 stele4 stele5 stele (2 voturi, medie: 5,00 din 5)
Încarc...

Moment de iluminare: „Ar fi o mare nenorocire dacă am lăsa țara pe mâna derbedeilor din clasa politică, a așa zișilor lideri de partid!”

Print Friendly, PDF & Email

În urmă cu vreo două săptămâni am primit și am publicat un text, un interviu pe care dl Aurel Rogojan i-l lua unui înalt ofițer din Servicii, din SRI. Ca între colegi, ofițerul rezervist Rogojan îl întreabă direct și abrupt pe ofițerul activ SRI: nu cumva în zilele noastre serviciile secrete se implică prea mult în viața politică, mergând până la a decide rezultatul alegerilor prezidențiale? (am citat din memorie. La fel și răspunsul ofițerului:)
Ar fi o mare nenorocire dacă am lăsa țara pe mâna derbedeilor din clasa politică, a așa zișilor lideri de partid!

Repet ideea, părerea pe care o au ofițerii SRI despre politicienii noștri, cei care se vântură zilnic pe la tribuna parlamentului și alte vitrine politice:
„Ar fi o mare nenorocire dacă am lăsa țara pe mâna derbedeilor din clasa politică, a așa zișilor lideri de partid!

Exact aceeași părere o am și eu, nu de azi, nu de ieri, ci chiar dinainte de 1990, căci am știut dintotdeauna că democrația este un vis nătâng sau mincinos, o diversiune, care nu poate funcționa fără un suport secret și discret, al unor entități necunoscute publicului larg, fraierilor! Restul este fațadă, bâlci pentru prostime, să se amăgească că este luată în seamă, că contează cu cine votează! Sărmanii de ei!

Așadar, primul principiu după care funcționează SRI și alte servicii întovărășite:

Țara nu trebuie lăsată pe mâna derbedeilor din Parlament și guvern, a liderilor politici!

Ca să intri într-un partid semnezi un petec de hârtie, făcă nicio obligație, fără nicio răspundere!
Ca să intri în SRI, ehei, e cale lungă, să-ți ajungă: completezi un dosar amănunțit, dai niște probe severe, bașca niște pile și cumetrii fără de care nu ai nicio șansă, aud! Poate mă înșel…

Când am ajuns senator în toamna anului 1992, într-una din primele mele intervenții l-am corectat pe un coleg dus cu pluta care afirmase țanțoș de la microfocul Senatului că noi, parlamentarii, suntem reprezentanții poporului român. Și am zis cam așa: Să mă ierte domnul coleg, dar este un mare neadevăr să ne închipuim că suntem reprezentanții poporului român! Noi reprezentăm aici niște partide politice ai căror membri activi, dacă-i aduni la un loc, nu umpli cu ei nici măcar peluza de la Giulești…

Era una din primele mari deșteptăciuni cu care șocam adunătura de închipuiți din sală, încercând să le încrețesc o circumvoluțiune în plus…

Mă amuză, de ani de zile, prostia celor care perorează în public împotriva prezenței agenților SRI „acoperiți” în diverse medii și comunități profesionale! De ce să lipsească agenții acoperiți? Oamenii serviciilor nu sunt pisici cu clopoței, căci n-ar mai prinde niciun șoarec! Justiția este instituția care trebuie cel mai dens penetrată de agenții sub acoperire. La fel și procuratura, fiecare minister, nu mai zic de Măria sa Parlamentul! Președinția etc.

Cum să nu fie supravegheat strict din interior mediul atât de corupt și de iresponsabil al ziariștilor, al formatorilor de opinie, al celor la care lumea cască gura încredințată că tot ce se spune la TV este literă de evanghelie?!

Pe vremea cealaltă, la mijlocul anilor 70 am descoperit că telefonul îmi este ascultat, iar cel care aflase astfel detalii ale vieții mele de burlac găsise de cuviință să le comenteze cu gașca de prieteni, alegând detaliile cele mai picante… Mai amuzante…

Drept care, la prima adunare generală PCR pe facultate am cerut cuvîntul și am găvărit cam așa: „Stimați colegi, deunăzi am constatat că telefonul mi-este ascultat de specialiștii în telecomunicații ai Securității. Ba chiar și ce se vorbește în casă, când nu sunt singur, se transmite undeva, pentru Fonoteca de Aur a Securității. Nu e rea această practică! E foarte necesară! Se poartă în toată lumea civilizată!…

Dumneavoastră poate ați constatat mai de mult că asta este regula! O accept și eu! Numai că eu am descoperit că nu sunt ascultat ca să se verifice (numai) gradul meu de loialitate față de Țară și de Partid! Simpaticul necunoscut care mă ascultă are gustul picarescului din existența mea și a început să le povestească la o bere tovarășilor de serviciu ce-a mai aflat despre numitul Coja Ion… Ceea ce prea tare nu mă deranjează, dar sunt nemulțumit că trămăndăul care își face profesie pe vorbele mele este plătit cu un salariu binișor mai mare decât al meu sau al dumneavoastră! Nu este corect! Nu este potrivit cu etica socialistă, tovarăși!…

Iar în zilele următoare am cerut audiență la secretarul Comitetului PCR pe centru universitar, la tovarășul (ce domn!) Augustin Gârbea și am depus reclamație oficială la MAI.

Intervenția mea a fost prilejuită de o scurtă cuvîntare a lui Victor Ivanovici, cam pe aceeași linie, care mi-a dat curajul să mă pronunț și eu!… La noi, la filologie, puține erau subiectele tabu în adunările PCR! Adunări ca lumea! Ni se dusese buhul!…

Mă întorc la Securea de azi.
Deci avem nevoie de agenții acoperiți ai SRI în toate instituțiile, în toate mediile! Și mai ales avem nevoie de ei în SRI!

Au intervenit serviciile secrete în desfășurarea alegerilor și i-au asigurat lui Johanis al doilea mandat?!
Sunt deja convins că așa se joacă piesa în democrația noastră! Este bine? Este rău?

Dar să fim realiști și sinceri: Sunt sigur că indivizii, domnii, supermenii din servicii care se află în spatele carierii politice a neamțului nostru sunt mai deștepți decât acesta cu două-trei capete, clase, . Ei îi fac și echipa de consilieri! În condițiile acestea nu mai contează cât îl duce mintea pe Klaus Werner, căci nimeni nu-i cere s-o folosească prea des! Putem sta liniștiți în privința asta! Suntem pe mâini bune! Și Țara, și Johanis!

Ion Coja



Site-ul Glasul.info nu raspunde pentru opiniile comentatorilor, responsabilitatea formularii din comentarii revine integral autorului comentariului. Ne rezervam dreptul de a sterge comentariile cu tenta rasista, xenofoba, care incita la ura, sau la violenta

libris.ro

Continutul articolelor exprima punctele de vedere ale autorului, iar Glasul.info nu isi asuma raspunderea pentru aceste idei exprimate de catre autor, exceptie facand doar notele sau materialele publicate exclusiv de catre redactia Glasul.info