Vasile Lechințan: “Marile beneficii aduse Ungariei de Tratatul de la Trianon”

Urmașii criminalilor de război din Transilvania primesc noi retrocedări? Reabilitează statul român crimele împotriva evreilor din Ardealul de Nord?
Urmașii criminalilor de război din Transilvania primesc noi retrocedări? Reabilitează statul român crimele împotriva evreilor din Ardealul de Nord?
Print Friendly, PDF & Email

Istoricul român Vasile Lechințan a enumerat chiar pe 4 iunie a.c., la 100 de ani de la semnarea tratatului semnat la 4 iunie 1920, marile beneficii aduse Ungariei de Tratatul de la Trianon: “ungurii au obţinut la Trianon cel mai mare beneficiu: formarea/recunoaşterea unui stat naţional al lor, independent şi suveran, numit Ungaria, stabilit chiar în graniţele lui etnice fireşti”.

“Se împlinesc astăzi 100 de ani de la semnarea, în marele palat de la Trianon, a Tratatului de pace dintre puterile mari ale Europei şi ale lumii şi Ungaria, ţară care a tot tergiversat semnarea tratatului, sperând să obţină teritorii ale fostului regat de odinioară ungar, trăind într-o mitologie istorică arhaică şi neţinâd cont de marile aspiraţii moderne ale popoarelor de a se constitui în ţări naţiune, pe baza dreptului naţionalităţilor.

Dar, totuşi, ungurii au obţinut la Trianon cel mai mare beneficiu: formarea/recunoaşterea unui stat naţional al lor, independent şi suveran, numit Ungaria, stabilit chiar în graniţele lui etnice fireşti.

Se ştie că regatul Ungariei a fost dezintegrat în perioada 1526 (după batălia de la Mohacs) -1541 şi astfel stat ungar n-a mai existat până la 1918-1920. Uniunea forţată a Transilvaniei cu Ungaria de la 1848-1849 n-a fost recunoscută de români şi de împăratul Austriei şi pentru acest artificiu a curs mult sânge.

În perioada dualistă austro-ungară 1867-1918 nu se poate spune de un stat independent numit Ungaria, deoarece nu avea drept de politică externă proprie şi nici de armată proprie, fiind în acest sens o colonie imperială austriacă. Aşadar, prin Tratatul de la Trianon, Ungariei i se recunoaşte statalitatea şi ţara ungurilor în graniţe fireşti şi nu artificiale, gonflabile pe seama altor popoare.

De acum Ungaria, ca stat naţional şi independent, degrevat de potopul uriaş de probleme pe care le avea, în timpul dualismului, cu naţionalităţile, cu românii, croaţii, slovacii, sârbii, slovenii, cehii, ucrainenii, putea să se concentreze asupra problemelor proprii, de instaurare a unui regim modern democratic, de creare a cadrelor necesare dezvoltării Ştiinţei şi Culturii proprii, de acces la prosperitate şi modernizare.

Dacă ţinem cont de ceea ce a zis reprezentantul Ungariei la Conferinţa de Pace de la Paris în prima jumătate a anului 1920, contele Apponyi, care a încercat (în mod penibil) “să dovedească liderilor lumii că el reprezenta o națiune civilizată, pe când națiunile din fostul Imperiu austro-ungar care și-au revendicat autodeterminarea ar fi inferioare și nedemne de proiecția care o propunea Vestul” (cf. istoricul Vasile Puşcaş), atunci reiese încă un beneficiu uriaş adus Ungariei de Tratatul de la Trianon, acela de a se fi eliberat de problemele extrem de numeroase avute, zi de zi, cu nişte “naţiuni inferioare” din cuprinsul graniţelor ei.

Astfel că în loc ca statul ungar să se ocupe de progresul şi civilizaţia naţiunii ungare, ar fi avut pe cap şi aceste “naţiuni inferioare” pe care Ministerul de Interne Regal ungar din timpul dualismului le urmărea şi le persecuta continuu pentru pretenţiile lor, desigur,”tot “inferioare”, de a-şi menţine limba, datinile, viaţa naţională, identitatea.

Sunt pline documentele de arhivă, ziarele de epocă, de asemenea arestări, persecuţii, hărţuirea sistematică a intelectalilor, bătăi aplicate de jandarmii maghiari românilor, slovacilor şi altor popoare sus-amintite pentru diferite pricini. Presa română le arăta lumii ca nedreptăţi, presa maghiară şi secuiască le consemna cu satisfacţie că este bine şi corect apărat statul ungar, dar ambele genuri de presă consemnează abuzul.

Ar trebui ca măcar acum, la Centenar Trianon, să se înceapă editarea unui corpus de documente în mai multe volume pe această temă. Din aceste nedreptăţi flagrante făcute naţiunilor din Ungaria dualistă reiese indirect un alt beneficiu uriaş al Ungariei din Tratatul de la Trianon, si anume că, nemaiavând ocazia de a asupri pe faţă popoarele, ca în perioada dualistă, statul ungar a câştigat o mare onoare şi demnitate în ochii Europei şi ai lumii.

În timpul dualismului, Ungaria era dezavuată de numeroase personalităţi culturale şi politice ale marilor civilizaţii, ale Franţei, Angliei, Italiei etc., până şi nordicul Bjørnstjerne Bjørnson, scriitor norvegian, laureat al Premiului Nobel în 1903, a sărit în apărarea românilor asupriţi de Ungaria dualistă, şi exemplele sunt numeroase.

E drept că astăzi Ungaria pierde mult din respectul Europei prin cantonarea în nerecunoaşterea, cu stridenţă, a dreptăţii Tratatului de la Trianon, care i-a adus, de fapt, atâtea beneficii reale.

Bine ar fi ca de acum înainte să fie spulberate în Ungaria toate penibilele furii/isterii contra Trianonului, toate şovinismele împrăştiate cu “generozitate” maximă înspre ţările succesoare, profanându-se în mod primitiv idealul de frăţietate şi armonioasă înţelegere şi colaborare, toată orbirea cu mituri istorice revanşarde, mituri care sunt repudiate din start, pe bună dreptate, de români, slovaci, croaţi, sârbi sloveni şi chiar de naţiunile mari ale Europei şi ale lumii, deci fluturarea lor este complet inutilă.”, a scris pe facebook istoricul Vasile Lechințan



About the Author

Glasul.info
Portalul Românilor de Pretutindeni - pledoarie pentru panromânism Contact: redactie@glasul.info