O idee mai veche vehiculată de către cercurile de extremă stânga din România, legată de instituirea în România a unei cenzuri masive îndreptate împotriva a zeci de publicații, este readusă în actualitate de către consilierul de stat din Ministerul Tineretului, Adrian Stoica, care sub pretextul luptei împotriva știrilor false a creat pe facebook grupul intitulat “Grupul pentru Combaterea Manipularii”.

“Vă invit să luați parte la acțiunea de combatere a știrilor false. În această perioadă delicată, orice fake-news care induce panică și confuzie trebuie combătut!”, scria pe 21 martie 2020 pe facebook consilierul de stat din Ministerul Tineretului, Adrian Stoica

“70 de site-uri de știri/blog-uri cu un nivel ridicat de fake news conform aplicației “De necrezut”:”, așa arată una dintre postările consilierului de stat din Ministerul Tineretului, Adrian Stoica, de pe grupul de facebook intitulat “Grupul pentru Combaterea Manipularii”

Așadar, folosindu-se de pretextul combaterii știrilor false pe perioada pandemiei de coronavirus, acest tânăr consilier al guvernării liberale readuce în actualitate marota TFL-isto-Rezistentă de a reduce la tăcere toate publicațiile care nu se țin de pupat zilnic în fund guvernarea actuală. Tactică pur bolșevică, cuprinzând pe o listă de vreo câteva zeci de publicații pe lângă unele site-uri cu conținut aberant, și publicații consacrate, unde scriu jurnaliști cu experiență, dar care au însă poziții sau opinii antiguvernamentale, îndreptate împotriva incompetenței și corupției liberale.

“PNL ATACA PRESA – Consilierul de stat din Ministerul Tineretului, Adrian Stoica, a format pe Facebook Grupul pentru Combaterea Manipularii si se da mare cu poze cu Iohannis si Orban. Stoica cere sa i se parasca fake-urile din presa si a publicat o lista cu “70 de publicatii cu un nivel ridicat de fake-news”. Printre tintele infierate: luju.ro, antena3.ro, dcnews.ro, grupul.ro, stiripesurse.ro, romaniatv.net, bzi.ro”, scrie luju.ro

Avem așadar de a face cu un funcționar public, plătit din bani publici, adică din taxele și impozitele noastre, să combată toate publicațiile nefavorabile guvernării liberale. Ce-i asta dacă nu poliție politică? Și făcută încă pe bani publici!

În descrierea grupului respectiv sunt trecute și obiectivele celor care s-au adunat să combată critica antiguvernamentală pe bani publici:

“Obiectivul grupului este acela de a combate manipularea creată în mediul online de persoane care au interese meschine sau un coeficient de inteligență scăzut.“

Potrivit dezideratului acestui grup, societatea ar trebui să revină la dictatura unei așa zise “elite”, la o formă de autocrație în care elita să aibă puterea de a hotârî la ce zei avem să ne rugăm sau nu, unde avem voie să ne rugăm sau nu, ce avem voie să mâncăm sau nu, ce avem voie să citim și ce nu, ș.a.m.d.

Nota noastră: Combaterea pandemiei e importantă într-adevăr, iar pericolul nu este de neglijat. Doar oare numai nouă ni s-a părut că există o mare doză de subiectivitate din partea liberalilor îndreptată cu mult mai multă înverșunare împotriva bisericilor deschise, decât împotriva mall-urilor deschise, împotriva băncilor deschise, a supermarketurilor deschise, a farmaciilor deschise, etc?

Articolul PNL alunecă tot mai mult spre bolșevism! Vrea numai presă care să pupe în fund liberalii apare prima dată în Glasul.info.

Se desființează IICCMER (Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului )? Radu Preda: “Victimele comunismului vor fi abandonate“.

Să fie doar un zvon ? Se desființează IICCMER (Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului ), se întreabă Radu Preda directorul institutului.

 După desfiinţarea „Institutului revoluţiei Romane din Decembrie 1989” a început să circule informaţia ca Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului ( I.I.C.C.M.E.R. ) ar fi următorul pe listă. Informaţiile au încetat să fi un simplu zvon speculativ astăzi când Teologul clujean Radu Preda a postat astăzi pe Facebook o postare în acest sens:

„Circulă zvonul că Guvernul ar dori, la presiunea Cotroceniului, să desființeze IICCMER. Cu un buget minimal, raportat la alte instituții, având rezultate reale în devoalarea crimelor comunismului, o asemenea decizie nu poate fi motivată, ipocrit, de lipsa banilor. Ea ar fi motivată doar de lipsa empatiei față de istoria recentă. Sper, alături de colegii mei, să nu se întâmple acest lucru. Dacă se va întâmpla, totuși, atunci vom fi, trei decenii de la căderea simbolică a comunismului, la ora adevărului: securitatea pe stil nou va învinge, așa cum a făcut-o și în economie, în politică sau în alte “sectoare”. Victimele comunismului vor fi abandonate în efuziunea măririi indemnizațiilor și speciilor speciale. Ce ţară tristă și lipsită de demnitate! Doar Dumnezeu ne mai păzește…”, a scris Radu Preda pe FaceBook 

O informaţie pe surse şocantă!

 O informaţie pe surse spune că ar exista un plan „ocult” ca toate institutele importante de cercetare a istoriei recente din Bucureşti care se ocupă de comunism, exil, totalitarism, revoluţie să fie concentrate într-un singur institut. Acest mega institut ar urma să fie subordonat fie Guvernului fie facultăţii de Ştiinţe Politice sau Istorie după cum Institutul Cultural Român este subordonat senatului. O altă variantă ar fi ca toate aceste institute să fie transferate la Academia Romana fie la Institutul Iorga acestea fiind instituţii care deţin patrimoniu şi spaţiul adecvat desfăşurării activităților specifice.

Planul dacă este adevărat e catastrofal, fiecare instituţie operează pe o felie, deţine o arhivă şi o bibliotecă în acest sens. Fiecare institut are o echipă de cercetători specializaţi pe felia lor. Astfel Institutul Revoluţiei ar fi trebuit să studieze ce s-a întâmplat în decembrie 89, IICCMER. investighează crimele comunismului, Institutul Național pentru Studiul Totalitarismului, totalitarismul în ansamblu, Institutul Iorga istoria în general ş.a.m.d.

Ideea, dacă ar fi reală, ar fi mai proastă decât ideea guvernului PSD de a reuni Muzeul Țăranului cu Muzeul Satului. Iar ideea să le desfiinţeze pur şi simplu ar fi o ticăloşie fără margine.

ICCMER ?

 ICCMER a fost înființat în 2005, cu scopul principal de a investiga și identifica abuzurile și crimele făcute pe durata dictaturii bolşevice din România. Institutul, când ajunge la nişte concluzii, are atribuţia de a sesizarea organelor îndreptățite să ia măsuri, de asemenea conservă memora crimelor totalitarismului comunist de la noi și din lume, şi a exilului românesc. În ultimul timp Institutul a făcut o serie de investigaţii spectaculoase privind soarta luptătorilor din rezistenţă armată anticomunistă. Se spune că institutul ar fi căzut în dizgraţie în 2015, când conducerea sa s-a exprimat categoric împotriva legii 217 poreclită la acea dată şi legea „anti-legionara”.

Sursa: Războiul Informațional

Articolul Liberalii “roșii” vor să desființeze și IICCMER (Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului)? apare prima dată în Glasul.info.

“Bolșevicăraia” USR-isto-TFL-isto-Rezistentă a ouat o perlă în PLUS. Găina ouătoare de perle pe bandă rulantă este în continuare controversata Oana Bogdan, farul călăuzitor al tinerilor neobolșevici din gruparea pseudopolitică de pișăcioși ai lui Cioloș, neonul ideologic de la care își iau lumină numeroase nevertebrate cu pretenții de salvatori, nu numai ai României, ci ai întregii planete.

“… să nu uitați de flatulențe, vă rog. Ministrul britanic al schimbării climatice, Lady Verma, a avertizat populația să mănânce mai puțină fasole pentru a reduce flatulențele, deoarece metanul emanat prin flatulație este un factor cauzator al încălzirii globale”, a scris Oana Bogdan într-un comentariu postat pe facebook la un articol privind poluarea

Da, da, să nu uitați de flatulențe. Nu or fi oare tocmai ăștia cei care târâie după ei prin piețele publice un așa zis filosof matusalemic care aduce mai curând cu o conservă de fasole umblătoare?

Asta ne amintește deja de o altă idee din urmă cu câțiva ani legată de flatulațiile vacilor și de poluarea produsă de vaci, o idee năstrușnică scornită de către neomarxiștii care bântuie prin aparatul birocratic al Uniunii Europene:
o directivă prin care s-ar fi interzis ca pășunile să mai fie fertilizate în așa fel încât să depășească un anumit procent de nitrați; altfel spus, vacile nu ar mai fi avut voie să pască libere, pentru că atunci excrementele lor ar face ca acest procent al nitraților din sol să depășească limita admisă.

Un fermier din Bavaria,  Johan Huber, a încercat să facă haz de necaz echipându-și una din vaci cu un scutec imens improvizat. Fermierii consideră aceste directive stupide și spun că le amenință modul tradițional de viață.

PS: Acesta este un pamflet și trebuie privit ca atare

Articolul PLUS va lupta cu flatulațiile provocate de fasole precum Don Quijote? apare prima dată în Glasul.info.

Bolșevicii de ieri și de azi, copiii și nepoții lor, își spun astăzi progresiști, exploatând pe de o parte ignoranța unora, sau memoria scurtă a altora, care au uitat de ce după 1945 în România multe dintre cluburile sportive ale țării purtau numele de … Progresul.

Cine și ce sunt progresiștii? Comparați de curiozitate discursurile și programele politice progresiste de azi, cu cele din anii ’50.

Chiar până și cel care este considerat pușculița cu fonduri sau portofelul globalist al progresiștilor, controversatul miliardar George Soros, se autointitulează bolșevic:

”Dacă a existat vreodată un om căruia i s-ar potrivi stereotipul de iudeo – plutocratic bolșevic mondial sionist conspirator, acesta sunt eu …”, a declarat George Soros pentru Sydney Morning Herald în timpul unui interviu publicat la 15 noiembrie 1997

“If there was ever a man who would fit the stereotype of the Judeo-plutocratic Bolshevik Zionist world conspirator, it is me” – (Sydney Morning Herald interview, November 15, 1997)

Articolul Cine și ce sunt progresiștii? apare prima dată în Glasul.info.

Încă un caz de bolșevism: obscenitățile USR-iștilor sunt expresia democrației, pe când ale PSD-iștilor sunt expresia bădărănismului?

Ținem din start să menționăm că nu suntem de acord cu obscenitatea, nici cea verbală, nici cea vizuală, sau cum este în cazul de față, cea gestuală. Dar și mai revoltătoare ni se pare minciuna, ipocrizia, demagogia și dublul standard.

Când inițiatorii acelui slogan obscen la adresa PSD-ului au început să-l popularizeze masiv atât pe străzi, cât și în mediul virtual, prin intermediul rețelelor sociale și al altor canale de propagare a informației, spre neplăcuta surpriză a multora dintre noi, acest gen de exprimări au primit nu doar aprobare ci ba chiar și susținere din partea unor persoane publice la care sincer nu te-ai fi așteptat niciodată în viață să facă așa ceva.

Când Cristian Ghinea de la USR a făcut în Parlamentul României același gest obscen și reprobabil pe care de curând l-a făcut și Florin Iordache, aceleași mironosițe care se erijează acum în societatea civilă revoltată și se dau violent cu fundul de pământ în semn de protest față de “bădărănia PSD-iștilor” , atunci jubilau și încercau să convingă pe oricine schița vreun comentariu de revoltă, că de fapt aceasta este expresia democrației, și că nu trebuie îngrădit dreptul la exprimare…

De ce spunem că e un nou caz de bolșevism? Fiindcă seamănă izbitor de mult cu ceea ce s-a întâmplat în România în timpul alegerilor falsificate din anul 1946. Și atunci, ca și acum, dublul standard era la ordinea zilei, iar propaganda mizerabilă, în forma sa cea mai abjectă, era omniprezentă. Acea propagandă de atunci o cunoaștem azi sub numele de “corectitudine politică”, însă este fix aceeași ideologie mizerabilă din acei ani negri care i-au încercat din greu pe români și i-au supus la groaznice încercări și cumpene.

Fix aceeași situație o remarcăm și în discursul public cu privire la actele de corupție: deși evindența este clară și arată și de-o parte și de alta cazuri de corupție, dosare penale, realitatea este ignorată și iarăși avem de a face cu dublul standard: penalii unora sunt răi, pe când penalii celorlalți sunt ființe neprihănite.

Genul acesta de neobolșevism, de partizanat ipocrit față de o anumită tabără politică / ideologică, cu orice costuri și fără respectarea principiilor elementare de bun simț, va conduce în cele din urmă la scindarea societății, la o dezbinare de proporții care cu greu va mai putea fi stăpânită dacă are ocazia să ajungă la niște puncte culminante.

În timp ce țara este sfâșiată de acest gen de partizanate, cu membri în rândul cărora pare adeseori să fi dat orbul găinilor, cu un stat tot mai slăbit și mai vulnerabil, cu instituții tot mai penetrate și mai infiltrate, străinii se înfruptă bine din ce a mai rămas din scheletele vechii industrii românești, sau din resursele românilor care le-au fost puse pe tavă prin intermediul unor complicități sau afaceri oneroase.

E de mirare astfel că României încă îi mai este aplicat un standard dublu în foarte multe privințe? Câtă vreme vom tolera aceste forme de neobolșevism printre noi, această dezbinare cu bătaie lungă, românii vor avea parte și pe viitor de standard dublu, de la lucruri extrem de simple precum calitatea alimentelor vândute în marile lanțuri de magazine, până la cele de o importanță vitală pentru supraviețuirea și dezvoltarea unei națiuni.

Articolul Încă un caz de bolșevism: obscenitățile USR-iștilor sunt expresia democrației, pe când ale PSD-iștilor sunt expresia bădărănismului? apare prima dată în Glasul.info.

Încă un film antiromânesc făcut pe banii românilor: “Îmi este indiferent dacă în istorie vom intra ca barbari”

Ne este greu să spunem care este cel mai recent film patriotic românesc. Însă putem spune care este cel mai recent film antiromânesc. Acesta este intitulat “Îmi este indiferent dacă în istorie vom intra ca barbari”, în regia lui Radu Jude.

Auzim de ani buni că nu sunt bani pentru industria de film din România. Cum se face dar atunci că tocmai în An Centenar, Centrul Național al Cinematografiei, instituție din subordinea Ministerului Culturii și Identității Naționale, a acordat din Fondul cinematografic un credit nerambursabil pentru un film profund antiromânesc?

“Centrul Național al Cinematografiei, instituția publică de interes național, cu personalitate juridică, în subordinea Ministerului Culturii și Identității Naționale, a acordat din Fondul cinematografic un credit nerambursabil pentru realizarea acestui film și apoi distribuirea lui în țară și străinătate. „Banii pentru film nu au fost puțini”, a declarat producătoarea Ada Solomon.”, a dezvăluit Gheorghe Funar 

Pe 2 iulie 2018 a avut loc în Cehia premiera mondială a filmului așa zis “românesc”, intitulat „Îmi este indiferent dacă în istorie vom intra ca barbari”. Pe  8 septembrie 2018, la Oradea, în cadrul TIFF-ului, a avut loc și premiera filmului respectiv în România.

În toată acestă competiție a promovării a politically correctness-ului, unii alunecă în cadrul acestei frenezii spre manipulări mizerabile de domeniul paroxismului.

Dacă ni s-ar cere să facem o recenzie a filmului, atunci am putea spune că filmul “Îmi este indiferent dacă în istorie vom intra ca barbari”, în regia lui Radu Jude, duhnește a “politically correctness“. Dar este mai mult decât atât. Este mai mult decât o simplă și nevinovată caterincă la adresa poporului român. Este o manipulare de cea mai joasă speță, cu un scenariu varză și o interpretare dezastruoasă…

Altfel spus, acum s-a ajuns la concluzia că e mai rentabil să se apeleze la mijloace mai blânde prin care să se realizeze spălarea creierelor. Chiar dacă manipularea ordinară din film este evidentă chiar și pentru unii dintre cei mai săraci cu duhul, filmul a fost totuși premiat cu trofeul „Crystal Glove” la Festivalul Internațional de Film de la Karlovy Vary.

Paradoxal este însă faptul că în ultima vreme tocmai aceste mizerii de filme sunt premiate în străinătate. Cu cât ne prezintă pe noi românii într-o lumină mai proastă, cu atât sunt elogiile mai mari și premiile mai prestigioase pentru aceste mizerii disimulate în forme de artă.

Pe lângă faptul că este foarte greu de urmărit, cu un scenariu incoerent și un joc actoricesc mediocru, filmul pare mai degrabă un demers politic, un exercițiu de manipulare, de spălare a creierelor, exact ca pe vremea bolșevicilor care încropeau în grabă astfel de creații de propagandă care să servească în primul rând scopului lor politic și ideologic, fără să se îngrijească prea mult la aspectul artistic al filmului.

Este greu de încadrat filmul la o categorie cunoscută în lumea cinematografiei. Ce-o fi asta: parodie, satiră, propagandă, corectitudine politică, manipulare care servește… cui?

Generalizările sunt periculoase, însă cu toate acestea regizorul Radu Jude nu s-a ferit în trecut să facă astfel de generalizări la adresa românilor:

“…mulți dintre români nu sunt doar negaționiști, ci și antisemiți și rasiști“, declara Radu Jude

“Regizorul Radu Jude a declarat că, la vârsta de 40 de ani, a scris scenariul pentru filmul „Îmi este indiferent dacă în istorie vom intra ca barbari” dintr-un sentiment de frustrare, dar filmul este o reconstituire istorică. Regizorul l-a avut drept consultant pentru istorie pe tânărul Adrian Cioflâncă. Producătoarea Ada Solomon a declarat că intenția ei și a regizorului Radu Jude a fost ca oamenii să afle din film cât mai multe informații despre holocaustul împotriva evreilor români înfăptuit de Poporul Român în timpul celui de-al doilea Război Mondial.”, dezvăluie Gheorghe Funar

Articolul Încă un film antiromânesc făcut pe banii românilor: “Îmi este indiferent dacă în istorie vom intra ca barbari” apare prima dată în Glasul.info.

Bolsevism marca (Ne)Adevarul: cine nu e cu noi, este impotriva noastra, deci merita pumni in gura

Pe langa exemplele clare de cenzura instituite de catre cei de la (Ne)Adevarul si devoalate uneori chiar de catre fosti angajati ai publicatiei (vezi cazul jurnalistului Mircea Barbu), iata ca redactorul-șef adjunct al lor, Liviu Avram, ar vrea mai nou sa treaca la niste masuri mai “ferme”, de tipul celor aplicate de catre sociologul Mirel Palada senatorului  Mihai Goțiu.

Nemultumit de faptul ca Stelian Negrea pare a fi schimbat mai nou de o bucata de vreme tabara si critica din ce in ce mai intens DNA-ul si lipsa de eficienta a Lulutei &comp., redactorul-șef adjunct de la Adevărul, Liviu Avram, mai avea putin si-i aplica o corectie fizica pentru a-l readuce pe “calea cea buna” a propagandei.

Cum sa spui ca Luluta orbecăie? Pai sa jignesti in asemenea hal ditamai justitia independenta? Asta a fost deja prea mult pentru halebardierul Liviu Avram.

Bolsevism marca (Ne)Adevarul: cine nu e cu noi, este impotriva noastra, deci merita pumni in gura

Jurnalistul Dan Andronic relateaza pe blogul sau si el situatia din studioul celor de la Realitatea TV, acolo unde la putin timp de la incidentul de la B1 TV, se putea repeta din nou un meci de tipul Palada-Goţiu:

De cealalta parte, iata ce spune Liviu Avram dupa incidentul de la Realitatea TV:

Articolul Bolsevism marca (Ne)Adevarul: cine nu e cu noi, este impotriva noastra, deci merita pumni in gura apare prima dată în Glasul.info.

Cați romani a ucis Securitatea? Cați romani au fost uciși dupa 1990 de autori neidentificați, dar protejați de „serviciile speciale” din Romania?

La lansarea carții dlui general Malureanu, unde am avut onoarea sa fiu invitat de autor, am avut prilejul sa fac o scurta comparație intre Securitate și SRI, și sa afirm ca Securitatea s-a ocupat inainte de 1990 cu apararea ordinii constituționale, așa cum era precizat in „fișa postului”! Cu unele excepții, dureroase, nu puține și nici mici, neinsemnate…

Dupa 1990, Serviciul Roman de Informații, care iși propune și el sa apere ordinea constituționala din Romania, o face insa cu abateri infinit mai multe, mai grave, ajungand sa fie un instrument docil in mana tradatorilor de țara și a celor care ii platesc! Evident, cand spun SRI, ma refer la toate „serviciile speciale”, al caror numar ne este necunoscut noua, muritorilor de rand.

Argumente și dovezi in sprijinul acestei afirmații le poate gasi oricine, iar domeniul corupției și al subminarii economiei naționale ne ofera sute de exemple, de abuzuri trecute cu vederea dupa 1990 și pe care ne este imposibil sa ne imaginam ca Securitatea le-ar fi tolerat cumva!

Asasinatele politice, inainte si dupa 22 decembrie 1989

Se intampla ca și cu partidele: degringolada acestora, involuția tragi-comica a partidelor politice din 1990 pana azi, ne face sa ne fie dor de PCR. In PCR lucrurile s-au desfașurat in sens invers, adica ascendent: de la an la an nivelul democrației de partid a fost in creștere, iar daca nu intervenea „revoluția” și desființarea abuziva a PCR, acest partid putea evolua mai departe in sens ascendent, pot demonstra asta oricand!

Nu aveau nicio șansa in PCR sa ajunga in frunte alde Crin Antonescu, Onțanu, Gabril Oprea, Basescu, Ponta… De Johannis nici nu mai vorbesc! Desigur, a avut și PCR pe Bobu și Postelnicu și inca mulți alții ca ei… Dar acesta este un subiect pe care il rezerv pentru zilele urmatoare, daca le mai apuc!…

La fel se intampla și cu SRI & comp., a caror prestație post-decembrista, a fost de la an la an mai nociva pentru romani, pentru interesele eterne ale Romaniei, ceea ce ne obliga sa le ducem dorul securiștilor de odinioara. Pacat ca am cunoscut prea puțini inainte de 1990…

Singura mea nadejde este sa aflu, sa gasesc dovezile, ca acest cancer național care sunt serviciile secrete de azi, a atins numai structurile de comanda, și nici la acest nivel pe chiar toți ofițerii superiori… Nadejdea mea este la eșalonul secund, al tinerilor agenți și ofițeri, capabili intr-un climat politic normal sa puna umarul la normalizarea vieții romanești!

La drept vorbind, nu ma refer numai la Securitate și la SRI, ci la intreg sistemul de represiune al statului roman, inainte și dupa 1990! Orice stat are un sistem de represiune, care este menit sa apere acel stat, structurile politice și valorile naționale etc., etc. Nu este cazul sa insist! Ci vreau sa pun in discuție un singur aspect al represiunii: asasinatul politic, din rațiuni „de stat”, reale sau inventate! Și nu la modul teoretic, ci cat mai concret, al cazurilor reale, petrecute!

La aceeași lansare de carte, intr-o sala arhiplina, dens populata cu colegi ai celui sarbatorit pentru reușita carții publicate, eu am ridicat problema lui Constantin Dobre, liderul grevei minerilor din 1977. Despre acesta, inainte de 1990, am aflat cu toții de la Europa Libera ca a fost asasinat la Craiova, de „baieții cu ochi albaștri”, unde i s-a inscenat un accident de circulație…

M-am numarat printre milioanele de romani care au luat in serios aceasta informație, repetata de mai multe ori pe unde scurte! Pana pe 24 decembrie 1989, cand Dl Constantin Dobre a aparut la TV sa ne anunțe ca traiește!… De ce oare acest enunț nu l-a facut insași Securitatea, cu mult inainte de 1989?!… Este o intrebare la care voi reveni! Deocamdata, hic et nunc, imi pun alta intrebare: cați și care au fost romanii asasinați de regimul ceaușist, de securiștii lui Ceaușescu?

Deci nu ma refer la regimul comunist, la intreaga perioada 1945-1989, cum fac unii greșind profund. Pentru perioada 1945-64 nu este nevoie sa cauți prea mult ca sa afli exemple și cazuri indubitabile privind asasinatele politice comise de „forțele de represiune” ale statului democrat-popular!

Dar care este situația de dupa 1964, poate chiar de mai inainte cu ceva vreme? Cand au incetat aceste asasinate? Și chiar au incetat dupa 1964, așa cum susțin mulți dintre securiștii cu care am stat de vorba dupa 1990?

Inainte de 1990 am știut ca a fost asasinat Constantin Dobre, despre care am aflat cu toții de la Europa Libera!… Dar cați vor fi fiind ceilalți, despre care Europa Libera nu a aflat, ca sa ni-i spuna și noua! Am trait cu convingerea ca alaturi de Dobre vor fi fost și alții, nu puțini, care au platit cu viața „exigențele” forțelor de represiune ceaușiste!

Iata insa ca a venit și 22 decembrie! Iar presa și oricine a avut chef l-au acuzat pe bietul „Ceașca” și Securitatea sa in fel și chip, ba ca l-a palmuit pe un brașovean in noiembrie 1987, ba ca mai știu eu ce! Dar n-a aparut nimeni sa susțina ca a fost iradiat la Brașov, cum se vorbea ca au pațit-o mulți, sau ca tata ori un frate i-a disparut sau a murit in circumstanțe suspecte de asasinat, pentru un motiv politic ușor de demonstrat.

Cazul lui Gheorghe Ursu nu se pune, nu a fost un asasinat comandat de vreun general sau ministru, ca sa-i faca pe plac „tovarașului” sau la ordinul acestuia! Dupa cate se vorbeau intre prieteni la o bere sau la aceeași Europa Libera, te-ai fi așteptat ca dupa 1990 sa apara nenumarate dovezile regimului „criminal”!…

N-a aparut niciuna! Nici un martor al acuzarii lui Ceaușescu și a regimului sau nu a venit cu acuzații sau probe cat de cat serioase!… Incepand cu cei 60.000 de morți de la Timișoara și terminand cu Constantin Dobre, Europa Libera mințise cu nerușinare acuzandu-l pe nedrept fie pe Ceaușescu, fie pe baieții cu ochi albaștri ca petlițele de la uniforma pe care n-o purtau niciodata…

In schimb, regimul „democratic și transparent” instaurat dupa 22 decembrie 1989 a debutat cu un veritabil carnagiu, cu sute de morți, peste o mie se pare, morți nevinovați, dar premeditați, planificați de strategii revoluției, caci deh, revoluție fara victime nu se poate, iar ei au ținut morțiș sa se declare revoluționari. …„Morțiș”, adica calcand pe cadavrele a sute de copii și tineri dintre cei mai bravi!…

Moartea acestora dandu-le criminalilor autoritatea și aura de luptatori impotriva… Impotriva cui, caci toata ecuația loviturii de stat se rezolvase din momentul arestarii nefericitului președinte?!…

Crimele de dupa asasinatele in masa din decembrie 1989 nu au fost nici ele puține! Au murit asasinați cu profesionalism o mulțime de ofițeri, din armata sau din interne, care știau prea multe despre noii conducatori, despre autorii „revoluției”, despre „agenturilii” care au „manageriat” evenimentele de dinainte și de dupa lovitura de palat!

Au murit oarecum in prelungirea asasinatelor din decembrie, a lui Gheorghe Trosca, Velicu Mihale, Constantin Nuța sau Marin Ceaușescu. Au urmat la scurta vreme Ștefan Gușe și o intreaga pleiada de ofițeri, in frunte cu Emil Macri, care, fiecare la locul sau, au pus prea mult zel in apararea „cuceririlor revoluționare ale clasei muncitoare”.

Pe langa aceste asasinate petrecute „in lumea lor”, a ofițerilor de pe frontul vazut și nevazut al luptei pentru „suvranitate și neatarnare”, s-au petrecut cateva asasinate ciudate in lumea legionara. Primul pe lista Traian Puiu, fost primar legionar la Constanța, refugiat in Germania dupa așa zisa rebeliune din ianuarie 1941, s-a ocupat cu organizarea echipelor de legionari ce urmau sa plece sa lupte alaturi de partizanii din munți. Toata operațiunea era condusa de celebrul Kim Philby…

In cursul unei discuții cu Philby, Traian Puiu și-a dat seama ca Philby este omul rușilor, dar și Philby și-a dat seama ca Traian Puiu „s-a prins”! Urmarea: Philby o șterge englezește la Moscova, via Cairo, unde apare la festivitațile de 7 noiembrie in uniforma de general KGB… Nemernicul!

In urma lui, Traian Puiu este rapit din Germania și adus la București, unde este judecat și condamnat la moarte!… Sentința insa nu a fost pusa in executare, astfel ca Traian Puiu iese din temnițele comuniste in 1964, odata cu ceilalți camarazi ai sai!… Și traiește cu discreție la Constanța, unde prietenul meu Corneliu Dida il frecventeaza și afla de la el multe și marunte din ce a fost lupta și viața legionara.

Dupa 1990, Corneliu Dida il ia de mana pe bravul tomitan și il duce la ziarul „Telegraf” unde incepe sa publice amintiri din „sfinta tinerețe legionara”. Intr-una din zile, cand se indrepta spre redacție cu o servieta plina de documente, pe strada Mihai Viteazu este lovit mortal de o mașina, in busculada astfel produsa dispare și geanta cu documente…

Despre Traian Puiu s-a zis ca l-a lichidat Securitatea. M-am contrazis cu toți pe care i-am auzit spunand aceasta vorba: oameni buni, Securitatea l-a avut in mana ani de zile pe Traian Puiu. Le era așa de ușor sa-l termine! Traian Puiu avea deja condamnarea la moarte „in buzunar” și totuși Securitatea nu s-a folosit de posibilitatea de a-l lichida absolut legal!…

Este limpede ca Securitatea, mai mult sau mai puțin formal desființata in 1990, nu avea motive sa-l omoare pe liderul legionar. Și atunci cine l-a ucis?… Cine a acționat fara nicio teama ca va starni reacția „serviciilor”? Am avut net sentimentul ca dupa 1990 Traian Puiu n-a mai fost protejat (sic!) de nimeni!

…In 1973(?) am fost anchetat la Securitate, in cladirea din spatele magazinului Victoria, pentru un text anti-bolșevic și anti-soviectic, pe care am incercat sa-l scot din țara. M-au anchetat doi tinerei care incercau sa afle de la mine ce urmaream prin acel text! La un moment dat, suparat de cum merge discuția, am cerut sa fiu anchetat mai departe de șeful lor!

Era vizibila lipsa de maturitate a celor doi, mult mai tineri și decat mine. Așa l-am cunoscut pe colonelul Wagner, cum mi-a fost prezentat. Nu l-am mai vazut de atunci. Dupa 1990, Cornel Dinu mi-a vorbit frumos despre colonelul Wagner! I-am trimis și eu urari de bine!…
In discuția cu dinsul la un moment dat eu am afirmat ca am fost conștient ca prin gestul de a scrie o piesa de teatru inspirata de invazia sovietica din Cehoslovacia puteam starni reacția pedepsitoare a Moscovei, a KGB-ului.

Colonelul Wagner mi-a cerut detalii: ce fel de reacție a KGB? „Pai, zic eu, sa ma calce vreo mașina pe Calea Victoriei!” Raspunsul memorabil pe care l-am primit: „Pai cum sa va calce, tovarașe profesor, mașina?! Noi ce pazim aici?!”…
Noi ce pazim aici?!…

Se pare ca chiar așa era: ne-au pazit, pe mulți dintre noi, in mai multe chipuri, iar dupa 1990 nu ne-a mai pazit nimeni! Nici pe fiecare dintre noi și nici pe biata Țara!

O alta serie, inca mai sumbra, o alcatuiesc cei care au fost asasinați dupa 1990 in „cadrul” procesului de privatizare și distrugere a economiei naționale. Ma gandesc la liderii sindicali sau simpli salariați care au ințeles esența ticaloasa, anti-naționala, a așa-zisei reforme, și au incercat sa i se opuna, sa-și mobilizeze tovarașii de munca impotriva unor investitori straini puși pe jaf și distrugere.

Au fost mai multe cazuri, nu le rețin numele, unul a fost la Iași, ar trebui ca acele victime ale agresiunii anti-romanești sa fie cinstiți macar cum se cuvine… Nu au avut parte de nicio protecție din partea serviciilor noastre menite prin lege sa-i apere! Sa preintampine acțiunea inamicului!

Trec peste victimele de la ultima mineriada, cea inabușita din ordinul expres al lui Emil Constantinescu. Inabușita in sange se pare!… Și ma refer la cateva asasinate care au lovit in persoane mie cunoscute. Mai intai Alexandru Sauca, ziarist de investigație, care s-a apropiat prea mult – și primul!, de un subiect azi comentat de toata lumea: contribuția decisiva a KGB la reușita loviturii din decembrie 1989!

A murit bietul Didi, cum ii ziceam noi, colegii de grupa, doborit de un cancer „urit”… Banuiala ca a fost un cancer provocat nu avea cum sa nu apara!

Alt cunoscut, Mihail Erbașu. Nu știu de ce m-a simpatizat și mi-a facut o serie de destainuiri! Bunaoara despre aranjamentul cu Primaria Bucureștiului, pentru un contract de reabilitare a șoselei de centura, contract prin care Primaria i-a platit despagubiri substanțiale, o suma pe care i-a dijmuit-o serios PSD-ul de atunci! Așa fusese ințelegerea!… Vestitul mai apoi parandarat!

L-am vazut ultima oara pe bietul Erbașu la o emisiune la Dan Diaconescu, o emisiune in care a dat tare in Basescu și a promis ca va reveni in zilele urmatoare cu documente care sa-l demaște pe primarul general pentru acte de corupție grave!… Dupa cateva zile, Erbașu este …sinucis, aruncat de la etajul casei in piscina golita de apa… Zic unii ca autorii morali ai acestui asasinat au avut și argumentele – altminteri ușor de gasit, prin care familia raposatului a fost obligata / sfatuita sa accepte ipoteza sinuciderii și sa nu ceara nicio ancheta serioasa a procuraturii!

Nota: am intrat pe Google și am dat de un articol pe site-ul Lumea Justiției dedicat morții lui Mihai Erbașu. La acest articol apare un comentariu, cel de mai jos, pe care il reproduc intocmai, semnificativ pentru lumea in care traim azi:

Senatorul Șerban Sandulescu!… Inimosul inginer aero. Pasionat de adevar și justiție! A incomodat in comisia parlamentara de cercetare a evenimentelor din decembrie! Nu i-a inghițit balivernele și manevrele criminalului numit Sergiu Nicolaescu! L-am intalnit ultima oara la libraria Eminescu. Era intr-o stare de surescitare maxima: mi-a spus ca pusese mana pe niște documente cu care „il termin pe Iliescu”!

Documente legate de decembrie 1989. L-am sfatuit sa nu mai vorbeasca de acele documente pana nu le face publice!… Am avut gura pocita: seara, la știri, se anunța ca Șerban Sandulescu a decedat la stomatolog, unde a facut un stop cardiac de toata frumusețea…

Domnul Tudor Voicu, vechi prieten al raposatului, incercand sa afle mai multe despre suspectul deces, s-a lovit de refuzul ferm al familiei, al unor persoane speriate de ceea ce li s-ar putea intampla și lor! In mod evident fusesera avertizate „sa nu vorbeasca”! Cine le avertizase și le amenințase? Nici azi nu ar fi prea tarziu ca sa se afle! Daca chiar s-ar vrea sa se afle adevarul despre decembrie 1989…

Suspecta a fost și moartea profesorului de la ASE, aflat in CA al CreditBank!… O moarte suspecta, cel puțin una, este legata și de așa zisa falimentare a Daciei Felix!
Iar zilele trecute s-a mai aflat de o moarte proiectata, menita sa elimine veriga slaba dintr-un sistem mafiot care a adus mari prejudicii statului roman. Cazul Codruț Marta, omul lui Sorin Blejnar!…

Aflat pe patul morții, Antonie Iorgovan a avut motive sa afirme public ca este victima unui cancer indus și sa aduca acuzații explicite in acest sens!… Personal n-am avut niciodata incredere in raposatul Iorgovan și nu prea vad in ce fel ar fi deranjat pe cei care atenteaza la viitorul nostru romanesc. A avut de profitat de pe urma lor și le-a facut jocul atunci cand i s-a cerut! Vezi alegerea sa ca senator independent, vadit manipulata și aranjata de serviciile care se ocupa și de lista parlamentarilor!…

Oricum, lista morților suspecte de dupa 1990 este tare lunga! Infinit mai lunga in comparație cu lista din perioada 1964-1989… Va invit sa completam amandoua listele, nu dupa zvonuri neverificate, ci, cat se poate, cu argumente și cu probe! Și mai discutam apoi!

Ion Coja

Articolul Asasinatele politice, inainte si dupa 22 decembrie 1989 apare prima dată în Glasul.info.

Realitatea cruda din Romania este ca acum cei mai abjecti si mai mizerabili bolsevici din tara noastra se “ocupa” cu drepturile omului. La adapostul unor plosnitarii fara numar, cu finantare foarte dubioasa, bolsevicii s-au plasat astazi sub umbrela unor asa zise asociatii sau organizatii nonguvernamentale si sustin ca ei apara drepturile omului sau anumite cauze civice.

Libertatile individuale ale romanilor sunt ciuntite una cate una de catre acesti bolsevici care pozeaza acum in aparatori ai drepturilor omului, cand ei sunt de fapt cu adevarat “dusmanii omului”.

Realitatea cruda din Romania – Bolsevicii “se ocupa” de drepturile omului

Urmasii cominternistilor de acum 70 de ani din Romania sunt ingroziti acum mai mult decat orice de ideea de libertate. Cum se face atunci ca majoritatea propagandistilor comunismului sunt acum “capii societatii civile” sau conducatorii diverselor organizatii si asociatii nonguvernamentale?

Cele mai abjecte specimene ale secolului trecut, membrii ai Cominternului care au masacrat elita culturala, politica, spirituala si militara a Romaniei, au predat acum stafeta progeniturilor lor, progenituri plamadite dupa chipurile si sufletele urate ale creatorilor.
Anume aceste fiinte blestemate ale naturii, care se fac vinovate de crime abominabile impotriva omenirii, au preluat acum stafeta luptei pentru plasmuirea “omului nou”, cu scopul de a inlesni procesul internationalizarii (redenumit acum in globalizare).

Pentru asta trebuie ca romanii sa fie condamnati la o iobagie mentala si sufleteasca, un tarc al gandirii cu limite clare, impuse de catre cei care dicteaza acum canoanele corectitudinii politice in Romania.

Articolul Realitatea cruda din Romania – Bolsevicii “se ocupa” de drepturile omului apare prima dată în Glasul.info.

Asociatia Victimelor Mineriadelor din Romania a publicat pe  site-ul avmr.ro un comunicat prin care isi anunta sustinerea fata de Oana Stanciulescu, denuntand atacul de tip “neobolsevic” impotriva jurnalistei, un atac pe care de altfel il califica ca fiind unul murdar, indreptat tocmai spre o victima a represaliilor planuite de fostii comunisti in timpul mineriadelor din anii ’90.

De asemenea, mai multi jurnalisti romani si oameni de cultura s-au aratat solidari cu Oana Stanciulescu, condamnand modul prin care aceasta a fost pusa la zid printr-o scrisoare deschisa, intr-o maniera demna mai degraba de o perioada de trista amintire de la mijlocul secolului trecut, atunci cand bolsevicii infierau cu manie proletara si puneau la zid in Romania aproape toata elita romaneasca.

Asociatia Victimelor Mineriadelor din Romania este alaturi de Oana Stanciulescu

Foto: captura Realitatea TV

Articolul Asociatia Victimelor Mineriadelor din Romania este alaturi de Oana Stanciulescu apare prima dată în Glasul.info.