RSS

Dan Andronic: "Sabin Borcan, pe …

Un nou scandal neașt…

Marius Ghilezan: "Opoziţia ar fi…

"La fel ca în timpul…

Cine și ce sunt progresiștii?

Bolșevicii de ieri ș…

Alt sclav globalist! Sorin Grind…

Chiar în ziua în car…

EVZ: "Ne așteptăm ca Revista „22…

Pregătit de bolșevic…

Dan Andronic: "Raluca Prună, din…

Jurnalistul Dan Andr…

Angel Popescu: "Pentru curajul s…

De Ziua Națională a …

Subprefectul de Cluj se ține de …

Pentru un maghiar cu…

«
»
TwitterFacebookPinterestGoogle+
O stea2 stele3 stele4 stele5 stele (Nu există încă evaluări)
Se încarcă...

Actiunea “Romani pentru Romani”. Totul a inceput prin daruirea unui steag tricolor unui copil din Doboi, Harghita

Print Friendly, PDF & Email

A fost primul copil din Harghita si Covasna care a primit din partea noastra, a Actiunii Români pentru Români un steag tricolor. Acum mai bine de un an de zile. In Doboi, Harghita. Satul parea pustiu, desi era miez de zi; doar clopotul tanguia parca o doina ce se ravarsa de sus din deal. Cand am ajuns in dreptul Paraclisului Ortodox, de nicaieri aparu langa noi o femeie imbracata in negru, cu batic pe cap.

Actiunea “Romani pentru Romani”. Totul a inceput prin daruirea unui steag tricolor unui copil din Doboi, Harghita

Chipul ei fara varsta era invaluit intr-o caldura greu de descris. La cativa pasi in urma ei venea incet, cu pasi bine infipti in pamant, un barbat carunt cu ochi albastri ce amestecau in ei otelul cu cerul. Doamna Vancea si nea Nicolae ne-au privit adanc pret de cateva clipe. Clopotul ce fusese cantat de barbatul din fata noastra parea ca inca se mai auzea, atat de puternica era linistea. Cei doi erau urmasi directi ai vechilor plaiesi din comuna, ei tineau cheile Bisericii din Deal. Cheile satului.

Dupa ce ne-au purtat printre sfintii români ai Paraclisului, am pasit impreuna in vechea Biserica a Sfintilor Arhangheli Mihail si Gavriil, am ingenuncheat la mormantul notarului Ioan Ardelean si a sotiei sale Maria, omorati in chinuri de trupele maghiare in anul 1944, am mangaiat crucile aplecate ale cimitirului cu nume românesti instrainate, am vazut gropile lasate de obuzele unguresti care au incercat sa doboare in timpul razboiului Biserica Ortodoxa. Nu au reusit, au sfartecat doar dealul si oasele celor plecati.

Insotiti de cei doi am mers mai apoi si in cateva case de tarani, pentru a cunoaste in mod direct tristetile si bucuriile lor. Asa am ajuns si in gospodaria domnisoarei invatatoare din sat. Un ingeras de fetita, sora mai mica a invatatoarei, ne-a intampinat cu un tulburator zambet. M-am apropiat de ea si i-am daruit un stegulet tricolor. Asa a inceput totul.

Am fost atunci la Doboi impreuna cu fratele meu de lupta, profesorul Florin Palas din Tara Fagarasului si cu prietenul nostru, inginerul Cristian Galiceanu din Brasov. Nu vom uita niciodata acea zi.

Lupta continua.

Autor/Foto: Mihai Tirnoveanu

 

[tp_product id=”200934094″ feed=”396″]

 

Site-ul Glasul.info nu răspunde pentru opiniile comentatorilor, responsabilitatea formulării din comentarii revine integral autorului comentariului. Ne rezervăm dreptul de a șterge comentariile cu tentă rasistă, xenofobă,care incită la ură, sau la violență.

loading...

Comentarii

comentarii

Site-ul Glasul.info nu raspunde pentru opiniile comentatorilor, responsabilitatea formularii din comentarii revine integral autorului comentariului. Ne rezervam dreptul de a sterge comentariile cu tenta rasista, xenofoba, care incita la ura, sau la violenta

Continutul articolelor exprima punctele de vedere ale autorului, iar Glasul.info nu isi asuma raspunderea pentru aceste idei exprimate de catre autor, exceptie facand doar notele sau materialele publicate exclusiv de catre redactia Glasul.info
Inline
Inline