Românii din Ucraina: “NICI O LEGE NU NE POATE INTERZICE SĂ VORBIM ŞI SĂ ÎNVĂŢĂM ÎN LIMBA MATERNĂ”

„LIMBA E SUFLETUL ŞI INIMA POPORULUI”, dacă ne moare sufletul, murim şi noi ca naţiune

Cutia Pandorei a fost deschisă. În pofida faptului că apeluri către preşedintele Poroşenko pentru a nu promulga drastica lege ce ne lipseşte de graiul strămoşesc, considerând art.7 „o încălcare a drepturilor constituţionale a minorităţilor de a studia în limba lor maternă…”, „o diversiune politică, orientată împotriva lui Poroşenko şi a Ucrainei”, au semnat şi adresat consiliile locale din trei raioane cu populaţie românofonă – la 21 septembrie curent – consiliile raionale Herţa şi Noua Suliţă (deputaţii au votat în unanimitate), iar la 22 septembrie – Consiliul Raional Hliboca, comunele Ciudei, Iordăneşti, Mahala, Pătrăuţii de Jos, Voloca etc., drastica lege ce ne distruge ca neam, a fost semnată, la 25 septembrie curent, de garantul Constituției, P. Poroşenko, care prin promulgarea ei şi-a pus cruce pe cariera politică. Semnarea ei a fost un ultim semnal de alarmă pentru noi, românii din Ucraina, cărora ne-a fost, practic, oprimat dreptul constituţional la învăţământ în limba maternă. Tot pierdem şi cedăm, până când? Sau încă nu ne-am trezit din hibernare?

Internetul fierbe, noi fierbem fiecare în oala lui, mai postăm în Internet pentru decor, senzaţii şi reclamă, dar nu facem nimic pentru a ne păstra şcolile cu limba română de predare.

Citez câteva comentarii de pe Internet:

Александр Смитт: „Unde au fost şi ce au făcut Societatea pentru Cultură Românească “Mihai Eminescu”, “Comunitatea românească din Ucraina”, Liga Tineretului Român din Bucovina “Junimea” si CENTRUL CULTURAL ROMÂN „EUDOXIU HURMUZACHI” ?

Melnic Florica: “Au lipsit la lecţia aceasta! …este un abuz incredibil şi o agresiune împotriva unei minorităţi importante numeric. Dar se datorează în mare măsură pasivităţii şi indiferenţei romanilor din zonă!

Elena Purici:” Sunt ferm convinsă, dacă ar fi vorba despre plecări la odihnă sau cursuri la România, atâţia organizatori ar apărea, chiar şi pe părinţi iar implica, dar astăzi, când se hotărăşte predestinarea GRAIULUI MATERN nu prea se implică cei cu foloasele. Aşa suntem noi, romanii bucovineni, poltroneri la decizii”.

Mihai Melnic: “ Penultima redută în apărarea drepturilor şi libertăţilor românilor noştri din Vestul Ucrainei e cererea legitimă în fata Ucrainei şi a lumii întregi să fie recunoscuţi populaţie băştinaşă, ca şi ucrainenii din restul Ucrainei. Astfel, conform uzanțelor internaţionale, românii noștii din regiunile Odessa, Cernăuți şi Transcarpatia se vor bucura de aceleaşi drepturi şi libertăţi ca şi ucrainenii din restul Ucrainei. Desigur, inclusiv în domeniul educaţiei şi învățământului. Dacă şi asta nu ne reuşeşte, proteste masive în toată lumea în faţa reprezentanţilor oficiale ale Ucrainei, inclusiv, proteste şi nesupunere civică a romanilor noştri din Vestul Ucrainei, Iar, ultima cale, nu ne-o dorim nici noi, romanii, cred că şi ucrainenii la fel. Încă nu se ştie cum se v-a termina războiul dus de Ucraina în Estul ei. Aşa că Ucrainei nu-i convine să-şi facă un duşman şi la graniţele de Vest ale ei.
România şi noi, românii, nu putem admite ca Statul Român să fie ignorat de Kievul oficial în aşa hal, drepturile şi libertăţile romanilor noştri, înstrăinaţi fără voia lor, cu tot cu pământurile istorice, naționale, din Vestul Ucrainei, sa fie batjocorite de un Stat, care se bucură de susținerea României şi a romanilor din Vestul Ucrainei în războiul ei cu Rusia. Toate au o limita!!”

Deci, trebuie să insistăm să fim consideraţi prin lege, popor băştinaş de etnie română. Conform noii legi,dreptul la învăţământ în limba lor maternă au doar popoarele băştinaşe – tătarii, găgăuzii, kurzii etc., care nu au ţară de origine, iar noi, etnicii români, cu rădăcini de veacuri în aceste pământuri istorice străbune, teritoriu furat de sovietici şi anexat, care nu din vina noastră, nici din propriul capriciu, am fost lipsiţi de Ţara noastră de origine prin semnarea, în 1939, a criminalului Pact Ribbentrop-Molotov, urmează nu doar să cerem, ci să insistăm să obţinem statut de popor băştinaş.