Neînţeleasă rămâne poziţia acestor naţionalişti ucraineni pentru care am devenit duşmani de moarte, în pofida toleranţei de veacuri a românilor băştinaşi, a sprijinului şi susţinerii diplomaţilor de la Consulatul General al României la Cernăuţi, Guvernului României. Nu ne-am năimit avocatul Excelenţei Sale, dar cred că nu există vreo ţară precum România, vreun diplomat atât de prietenos şi binevoitor, deschis faţă de ucraineni, decât dna Eleonora Moldovan, Consulul General al României la Cernăuţi, care cunoaşte la perfecţie ucraineana, uneori, chiar din propria-i generozitate se manifestă în postură de translator. Şi dacă „în îndepărtatul an 1918, armata română a călcat în picioare voinţa de libertate a Adunării populare bucovinene”, precum afirmă ei, ce au făcut atunci în 1940-1941, 1944 „eliberatorii” sovietici ce ne-au lipsit de Ţară, ce fac acei ce ne lipsesc în prezent de dreptul la identitate?