Cinci ani de la Procesiunea Floriilor de pe Dealul Doboiului din Harghita, un Deal cu o suferință mare cât un munte

5 ani de la Procesiunea Floriilor de pe Dealul Doboiului din Harghita, un Deal cu o suferință mare cât un munte. Prima mare acțiune organizată de mișcarea Români pentru Români condusă de subsemnatul si Florin Palas, care a luat mai apoi denumirea de Calea Neamului.

Cu acest prilej am dotat școala românească din sat si Paraclisul Ortodox cu o centrală termică si 14 calorifere, dăruind deasemenea țăranilor din Doboi pachete cu alimente de bază si cadouri copiilor din sat, punându-se totodată bazele unei biblioteci de carte românească.

La finalul spectacolului de muzică patriotică susținut la casa parohială de corul ASCOR condus de Părintele Costin Butnar, în fața sătenilor din Doboi, elevii din Țara Făgărașului coordonați de doamna profesoară Crina Palas au dăruit copiilor din sat icoane pe sticlă pictate chiar de ei, anume pentru acest eveniment de suflet.

Alături de noi în această acțiune a fost si Asociația Neamunit condusă de Aureliu Surulescu, la fel ca de Sfântul Nicolae 2014 când am transmis românilor din Doboi primul semn al dragostei noastre.

Fondurile pentru centrala termică si alimentele de bază au fost asigurate de ,,Români pentru Români”, Protopopiatul Ortodox Brașov, domnul director al cotidianului ,,Cuvântul liber” din Târgu-Mureș, Lazăr Lădariu si Asociația Neamunit. Centrala a fost pusă în funcțiune în toamna aceluiasi an, prin munca voluntara a unei echipe condusa de ing. Serban Davidescu, din cadrul Acțiunii Români pentru Români, achizitionându-se tot atunci si elementele necesare pentru montarea ei.

Procesiunea de Florii a avut loc între Paraclisul Ortodox și Biserica Sfinților Arhangheli Mihail si Gavriil, pe dealul Doboiului, presărat cu mormintele moșilor și strămoșilor țăranilor de aici, ale căror nume de pe crucile de căpătâi au fost în mare parte maghiarizate, crucile vechi din lemn fiind aplecate spre pământ, copleșite de timpul durerii.

Atât am povestit înainte de acest Deal al mărturiei și suferinței vechilor Plăiesi ai lui Ștefan cel Mare și Sfânt, încât atunci când am început să-l urc, mi-au dat efectiv lacrimile și nu am fost singurul care a plâns mai ales cu sufletul, mai ales cand am ajuns cu toții în fața mormântului notarului Ioan Ardelean și a soției sale Maria din vârful Dealului, uciși de trupele ungare în toamna anului 1944.

Satul Doboi din comuna Plăieșii de Jos, județul Harghita, este una din cele mai dureroase răni de pe trupul României. În aceasta zonă s-a produs cel mai crunt proces de epurare etnică din istorie, de la 500 de familii ortodoxe, înainte de 1940 (anul Diktatului de la Viena, când s-a înregistrat cea mai teribilă agresiune antiromânească), ajungându-se astăzi la aproximativ 40 de familii.

Deznaționalizarea a continuat în timpul Regiunii Autonome Maghiare, formulă inspirată Partidului Comunist din România de către Stalin. După 1989, procesul de disoluție a elementului românesc s-a desăvârsit, la ora actuală rămânând în comună aproximativ o sută de români, concentrați în satul Doboi, căruia administrația maghiară din zonă i-a atribuit statutul de simplă stradă.

Românii de acolo, atâți câți au mai rămas, vorbesc cu destul de multă greutate limba română! A rămas vie însă credința ortodoxă, biserica din sat, cu hramul Sfinților Arhangheli Mihail si Gavril, păstorită de Părintele Ioan Lupu, fiind singurul loc din comună, alaturi de scoala românească unde se aude limba română.

Oamenii mai vorbesc doar cu Hristos în limba Neamului. De aceea poate Dumnezeu ne-a călăuzit pașii spre acest loc al suferinței naționale.Nu a fost ultima acțiune desfășurată la Doboi, iar cu ajutorul lui Dumnezeu vom ajunge din nou acolo cu Steagul Tricolor și Icoana, cu toată dragostea noastră, căci frații în veci vor fi frați.
Împreună mergem cu Dumnezeu înainte pentru Biruința Neamului Românesc!

Autor: Mihai Tîrnoveanu, președintele Asociației Calea Neamului