Încercând să continue politica antiotomană a tatălui său, Ștefan cel Mare, Petru Rareș și-a folosit la maxim talentul diplomatic pentru a crea alianțe militare care să-l sprijine împotriva turcilor.
Presat de politica expansionistă tot mai agresivă a Imperiului Otoman, domnitorul moldovean Petru Rareș este nevoit la 4 aprilie 1535 să semneze un acord secret Ferdinand de Habsburg, regele Ungariei. Prin acest acord, „regele maghiar urma a-l sprijini și ajuta pe domnitorul moldovean împotriva dușmanilor săi, în special împotriva turcilor”. Promsiunile celui care făcea parte din Casa de Habsburg au rămas însă doar pe hârtie… Cu șașe ani în urmă, Petru Rareș îi administrase o înfrângere usturătoare lui Ferdinand de Habsburg la 21 octombrie 1529 la Feldioara, domnitorul moldovean reușind atunci să captureze printre altele și 50 de tunuri mari „de spijă” (n.r. de fontă).
Victorie străluictă a lui Petru Rareș împotriva lui Ferdinand de Habsburg la 21 octombrie 1529 la Feldioara
La fel ca tatăl său Ștefan cel Mare, și Petru Rareș se implică foarte mult în Transilvania unde intervine în lupta pentru coroana Ungariei dintre Ioan Zapolya și Ferdinand de Habsburg. Din coroana Ungariei nu mai rămăsese mare lucru după înfrângerea decisivă a regatului ungar îm Bătălia de Mohacs. Dar deși era mai mult un titlu simbolic, mai ales după ce cea mai mare parte a teritoriului Ungariei fusese ocupat de către turci, lupta se dădea pentru teritoriul încă neocupat de către Imperiul Otoman și pentru „legitimitatea” de a conduce și voievodatul Transilvaniei, închinat de asemenea turcilor prin supunerea lui Ioan Zapolya către poarta otomană.
În acest conflict se implică și Petru Rareș, „pentru a-și consolida stăpânirea domeniilor moștenite de la Ștefan cel Mare (Cetatea Ciceu și Cetatea de Baltă) și chiar a extinde aceste posesiuni”.
O istorie generală a unei țări, a unei provincii sau a unei regiuni are obligația să recompună prezentul oamenilor care au trăit în trecut în funcție de rolul jucat de fiecare entitate, grupare, etnie, confesiune componentă.
Dar, ca toate celelalte istorii, nici aceasta nu poate răspunde tuturor problemelor spinoase ale trecutului și prezentului Transilvaniei. Totuși, încearcă să explice, din perspectiva întregii
Silvestru Moldovan face parte din acele generatii de romani ardeleni care stiau totul: vorbeau, citeau si scriau in romana, maghiara si germana, ceea ce le-a creat libertatea de a se misca in orice regiune a Principatului, de a sta de vorba cu oricine in limba aceluia si de a cunoaste cel putin trei culturi. Asemenea intelectuali au rasarit din pamantul
Aceasta carte face parte din colectia Infoteca a editurii Scripta si reprezinta o reeditare dupa un secol a unui instrument lexicografic de baza pentru cultura romaneasca. Practic, este o imensa arhiva ordonata, care ofera informatie de prim interes in compartimente definitorii ale Transilvaniei istorice: populatie, asezaminte de cult, denumirea localitatilor in expresie romaneasca, maghiara si germana.
Drepturi de autor! Informaţiile publicate de glasul.info pot fi preluate de alte publicaţii online doar în limita a 500 de caractere şi cu citarea sursei cu link activ. Orice abatere de la această regulă constituie o încălcare a Legii 8/1996 privind dreptul de autor.
Site-ul Glasul.info nu răspunde pentru opiniile comentatorilor, responsabilitatea formulării din comentarii revine integral autorului comentariului. Ne rezervăm dreptul de a șterge comentariile cu tentă rasistă, xenofobă,care incită la ură, sau la violență.
La inițiativa URSS, în anul 1921 era înfiinţat Partidul Comunist din România (P.C.d.R.), care va fi dirijat exclusiv de către autoritățile sovietice de la Moscova. În comparație cu celelalte partide comuniste din Europa interbelică, P.C.d.R. va avea cei mai puţini membri, iar grosul acestora îl constituiau alogenii. Secretarii generali ai […]